Timbre cu iz de poveste la Muzeul filatelic

Am fost de curand intr-o vizita la Muzeul de istorie, dupa cum v-am povestit aici.

Pe langa expozitia temporara Omagiu de portelan despre care vorbeam, am mai trecut si pe la Muzeul National Filatelic, care culmea este tot in aceeasi cladire cu Muzeul de istorie, cum intri in dreapta. Nu stiu cum ar trebui sa fie lucrurile astea, dar eu cand am mai fost prin alte tari la muzee de istorie, aveau niste cladiri impozante extraodinare (ce-i drept la capitolul asta sta bine si muzeul nostru), iar inauntrul lor erau o groaza de lucruri de vazut. Din pacate la noi nu prea poti vedea multe la muzeul de istorie, e intr-atat de sarac in exponate incat mai adaposteste in interiorul lui inca un muzeu.

Dar, destul cu lamentarile, hai sa trecem la subiect.

Deci, cum ziceam, fusei la Muzeul filatelic sau pe intelesul tututor: la muzeul cu timbre.

Stiam ca e acolo ca mai fusesem mai demult si la o expozitie de-a lor cu timbre pe o anumita tematica, dar nu imi mai amintesc despre ce era vb. In fine, zis si facut, ne indreptam noi spre muzeu si am ajuns intr-un hol sumbru si rece, de unde am intrat in alt hol pe care zicea mandru: Muzeul National Filatelic.

Te-ai fi asteptat la nu stiu cate camere, plin cu timbre, scrisori, vederi, stante si aparate si tot felul. Ei bine, nu era chiar asa. Erau in total 3 camere si alea cam goale. In prima camera erau niste vitrine murdare, cum nu am mai vazut in viata mea. Am incercat sa fotografiez pe furis niste stante (sau cum s-or chema), nu vedeam nici eu bine desenul de pe ele, daramite aparatul foto. Nu stiu daca erau murdare intentionat, erau zgariate, aveau urme de carpa de sters praful imbibata in solutie de curatat si erau cele mai jegoase geamuri pe care le-am vazut.

Pe pereti cateva postere absolut banale si neinteresante.

In centru erau niste dulapuri mari de metal care contineau asezate frumos pe un fel de fisete care culisau afara daca trageai de ele . Nu stiu de ce, dar nu le observai din prima, desi erau in centrul camerei. Poate pentru ca erau in centrul camerei, gri si complet nesemnalizate. Cred ca ele erau cele mai importante din tot muzeul, dar in fine, nicaieri nu se spunea ce sunt, cate sunt sau in fine, alte detalii interesante.

Am avut putin curiozitate si am deschis una dintre ele si am fost surprinsa de cat de interesante si misto sunt timbrele vechi. Chiar si cele de pe vremea lui Ceausescu. Am pus aici cateva pe care am reusit sa le surprind inainte sa ma prinda paznicul si sa imi faca observatie.