iam

In dimineata asta m-am trezit cu un gand. M-am dat jos din pat iute dupa ce a sunat ceasul (nu il mai pusesem de mult sa sune dimineata). Mi-am cautat hainele prin dulap, pe dulap (inca nu le dadusem pe cele groase jos), m-am imbracat rapid si tzusti pe usa!

Cand m-am trezit afara m-a apucat darditul si m-am gandit repede: “Ce naiba a fost in capul meu? Nu puteam sa mai dorm eu linistita vreo ora? Era asa de bine in pat! Caldurica!” In fine, mi-am zis, daca tot am iesit acuma, trebuie sa fac ceva ca sa ma incalzesc pentru ca altfel crap. Asa ca am luat-o la pas vioi spre Lujerului. Am inceput sa inspir de 2 ori pe nas si de 2 pe gura, si am simtit cum adrenalina isi face efectul. Am inceput sa-mi amintesc de acum 5 ani (omg, chiar atat de multi au trecut?!) de cand alergam cu Claudia in Newcastle. Daca stau bine si ma gandesc, chiar in perioada asta era. Si ce frig mai era si acolo. Muuuult mai rau decat aici.

Trebuie sa va spun ca a fost o dimineata suuuper misto. Am “alergat pana la lujerului”, sort of, pentru ca din lipsa de antrenament, nu mai respir cum trebuie si raman repede fara aer. Da, e adevarat ca si nasul meu stramb in forma de sarpe contribuie considerabil la asta, dar era o vreme in care puteam alerga 1 ora fara sa ma opresc. Dupa ce am ajuns la o prietena, pe post de refreshment stop. De fapt nu am baut nimic si nu am facut decat sa zac 10 min pe fotoliu lesinata, m-am intors, pentru ca saraca pleca la treaba. Pe drumul inapoi am mai alergat o jumatate de distanta. Apoi m-am gandit sa fac marsh. Ceva absolut minunat, care iti da o febra ingrozitoare la picioare. De-abia astept maine dimineata . La sfarsit am si urcat scarile pana la 5.

Chiar planuisem sa mai sar si coarda pana la 100 fara intrerupere, dar m-am intalnit cu tata si m-am lenesit.

Insa per total sunt foarte multumita de mine. Da Doamne sa ma tina asa.