iam

Cu mare bucurie anunț revenirea la viață a clubului Adoptă o carte! Acum că a venit vara, cred că foarte multă lume citește, fie pe plajă, la munte pe pătură, chiar și în tren sau avion în drum spre vacanța mult așteptată. Așa că m-am gândit să reiau frumosul obicei de a dona cărți și vin cu o carte specială. Doritorii interesați să intre în posesia cărții sunt rugați să lase un comentariu la acest post sau să-mi scrie pe adresa adoptaocarte (la) gmail (punct) com.

Autor: Kenzaburo Oe
Titlu: O experiență personală
Editura: Rao
Colecția: Rao Contemporan
Număr de pagini: 187
Apariție: 2004
Prima ediție: 1964

Rating:

O experiență personală este istoria unui intelectual aflat la granița dintre două lumi, cea a tinereții, a viselor și a libertății totale și cea a responsabilităților ce vin odată cu viața de familie, cu venirea pe lume a unui copil.

Trebuie să recunosc că primele capitole m-au șocat. Nu mă așteptam la atât de multă sinceritate și la o viziune atât de clară, onestă și personală. Am citit mai târziu că acțiunea cărții se bazează pe un eveniment real petrecut în viața autorului: în 1963 a devenit tatăl unui copil cu un grav handicap, fiind pus în situația de a alege între viață și moarte.

[...]

Autor: Nicola Routledge
Ilustrator: Bo Lundberg
Titlu: Massage pour chat: Un pur moment de détente partagé…
Titlu original: Cat massage – Expert Know-How at your Fingertips
Editura: Editions Tredaniel
Numar pagini: 96
Apariție: 2008
Prima ediție: 2004
Rating:

O cărticică mică și veselă ce te apropie mai mult de mâța proprie și personală și care te învaţă cum să o faci să se simtă în al nouălea cer (și asta nu implică nici una dintre vieţile sale!). Nu e ea prea mare, dar sunt exact atâtea sfaturi cât îți trebuie trebuie ca să înveți ceva și să nu te plictisești.
Mie mi-a luat ceva să o citesc din două motive: e în franceză, iar franceza mea nu e cea mai grozavă, iar al doilea a fost că am vrut să pun în practică ce citeam pe mâțele binecunoscute: Zuzu și Rodi. Cei ce o știu pe Rodi, pot să afirme că nu stă nici neam la mângâiat, dar acum când ne prinde cineva și ne gâdilă unde trebuie… hmm, să zicem că rezultatele se văd cu ochiul liber și se aud cu urechea! În ceea ce o privește pe Zuzu, martorii nu au cum să realizeze beneficiile masajului pentru că oricum noi dormeam bot în bot dinainte.

Am învățat denumirea oaselor, a mușchilor și cel mai important că atunci când pisica este rănită, are o problemă de sănătate sau a fătat de curând nu trebuie să fie masată. De asemenea, nu trebuie să i se dea hrană vreo 2 ore după masaj, iar când se face e de preferat să stea pe o păturică mai caldă sau într-un loc însorit. Pisica va bea mai multă apă după masaj, iar asta o va ajuta să elimine mai bine toxinele

Masajul este extrem de benefic din mai multe puncte de vedere: calmează durerile musculare ale pisicilor mai vârstnice, pune sângele în mișcare (cum se zice), ajută la eliminarea toxinelor, crează o relație cu stăpânul și de asemenea ajută atunci când mergeți la veterinar.

Sunt o sumedenie de tehnici de masaj, care de care mai interesante, pe care vă sfătuiesc să le încercați. Eu le-am încercat pe toate și apoi am observat care sunt preferatele mâțelor și am insistat mai mult pe ele. Fiecare mâță e unică, așa că trebuie să descoperiți singuri ce și cum îi place.

Mi-au plăcut foarte mult ilustrațiile făcute de Bo Lundberg. Un tip cu adevărat talentat, care știe să schițeze personalitatea unei pisici cu doar câteva linii. Am spicuit și eu câteva pentru deliciul vostru.

Copyrightul pentru fotografia lui Bo Lundberg aparține Grain Edit.

Autor: Orson Scott Card
Titlu: Copiii minții
Titlu original: Children of the Mind
Editura: Nemira
Colecția: Nautilus SF
Numar pagini: 432
Apariție: Ianarie 2006
Prima ediție: 1996
Rating:

M-am simțit puțin obligată să citesc Copiii minții. Era ultima din seria Saga lui Ender și era evident că trebuie să o termin.Până la urmă chiar eram curioasă ce se întâmplă. Dar deși simțeam cum această obligație trona cumva deasupra capului meu… am încercat cât de mult am putut să o evit. Până la urmă, pentru că mie îmi plac lucrurile duse până la capăt, am cărat-o cu mine în Franța și am citit-o. Eram sigură că o să mă prindă, măcar puțin și deși am fost ocupată până peste cap de 2 deadline-uri, tot am reușit să mai fur câte un capitol pe ici pe colo.

Așteptările mele legate de ea au fost destul de vagi. A trecut destul de mult timp de când am citit Xenocidul, iar lucrurile importante mi-au ieșit puțin din minte. M-a surprins destul de placut, mai ales că nu a încercat atât de evident să-mi amintească tot ceea ce s-a întâmplat în celelalte cărți, insultându-mi inteligența și memoria. A făcut acest lucru discret, lăsând ca totul să se întâmple natural, ca într-o conversație, când pui singur cap la cap detaliile din ceea ce îți spune interlocutorul. Un adevărat interlocutor.

Așa cum toată lumea se aștepta, povestea lui Ender merge mai departe, dar și a copiilor create de el în prima călătorie în Exterior, fratele său Peter și a sora sa Valentine. Jane, aiua ce trăiește în legăturile dintre ansibluri, este și ea prezentă, mai mult decât în primele volume, iar de data asta Card se ocupă cu atenţie de ceea ce gândește și simte de-a lungul transformărilor pe care le suferă. Nu vreau să dau foarte multe detalii asupra acțiunii. E păcat să stric surpriza celor care nu au citit și apoi, odată ajuns în mijlocul cărții, totul devine destul de predictibil, cu un happy end la care toată lumea se aștepta.

A fost frumoasă, dar cam prea ușurică. Au fost interesante comentariile psihologice și filozofice, care m-au prins, mult mai mult decât în celelalte cărţi, în special cele legate de natura umană. Dar la o carte SF, acţiunea nu trebuie să fie previzibilă. Cel puţin în accepţiunea mea.

Wow! What a beautiful treat!

M-a cucerit imediat, chiar de la primele pagini, și cu greu am putut rezista să nu o termin toată într-o noapte. Am mai lăsat ca să mai pot savura și a doua zi puțin. O poveste de dragoste foarte frumoasă între o adolescentă, puțin neîndemânatică, și un vampir bătrân în corpul unui adolescent superb de 17 ani. Sigur, e o carte extrem de siropoasă, cu replici romantice la fiecare pagină, care nu te învață decât să ai puțină răbdare până la sfârșit, pentru că sigur nu o sa ai ce pierde.

Știu că a apărut de ceva vreme la noi. Am văzut-o pe toate tarabele și la toate chioșcurile, dar nu mi s-a părut suficient de interesantă să o și cumpăr. Mi-am zis ca după Dracula al Stoker… nu prea se mai poate altceva remotely interesant despre vampiri, iar apoi știm cu toții care e faza cu mitul nostru național. M-am înșelat. Chiar e o carte minunat scrisă, fără o intrigă ieșită din comun, fără artificii spectaculoase, dar cu destul suspans încât să nu te lase să stingi lumina și să te culci.

Ce m-a fascinat de fapt, a fost dialogul. Schimbul de replici dintre cei doi îndrăgostiți este atât de romantic, clasic, dar în același timp cu o notă de stranietate, neștiind niciodată când echilibrul fragil dintre cei doi se poate rupe și ceva necugetat se poate întâmpla. E adevărat că am citit-o în engleză (de la mediateca din Argentan, sic!), ceea ce a contribuit pe deplin la bucuria cu care am savurat fiecare fraza.

Frumoasă lectură de vacanță!

Din curiozitate, am văzut și filmul, chiar a doua zi. Traiască Internetul!

Am fost foarte dezamăgită. În primul rând actorii sunt destul de prost aleși. Se vede clar că sunt începători, nereușind să redea suficient de bine multitudinea de sentimente ce se regăsesc în paginile cărții. Bella e complet nereușită, atât în jocul actriței, cât și ca vestimentație. Nici Edward nu e mai breaz, dar măcar gros planurile cu el sunt uimitoare, reușind redea cu suplețe și naturalețe avalanșa de sentimente.

Apoi, ca de obicei, scenarista a ciopârțit lucrurile puțin, a adăugat câte ceva de la ea, în speranța de a face lucrurile să pară mai dinamice. Nu prea i-a reușit. Nu recomand.

Sau Talentul face capitalul să danseze de Kjell A. Nordström și Jonas Ridderstråle. Un bestseller internațional? Sigur, poate acum 5-6 ani, atunci când a fost lansată. Acum însă, este puțin cam trecută. Asta sau eu am ajuns la un nivel de înțelegere la care poate nu îmi mai spune nimic.
Mi-a plăcut foarte mult stilul lejer, cu exemple din belșug, prin care au ales cei doi să explice diverse chichițe economicești. Cam prea jucăuș și copilăresc pentru mine, dar mișto.
Am reținut totuși câteva detalii interesante. Iată-le mai jos:

• “puterea e în mâinile poporului… metamorfoza consumatorului de-a lungul ultimilor 40 de ani, de la șoarece chiț-chiț la leul care rage. Drăguțul, prostuțul și umilul s-a făcut al naibii, deștept și pretențios.”
• “diversitatea în sine nu e bună sau rea – este și atât. Diversitatea devine ce vrem să scoatem noi din ea.”
• “Oamenii nu încetează să gândească doar dacă pleacă de la birou. Mulți lucrează chiar și în cursul somnului, procesând ideile în vise.”
• “Ca multe alte materiale, orice tip de cunoaștere se prezintă în trei forme diferite: gazoasă, fluidă și solidă. Starea de gaz se regăsește în ce avem în mințile noastre. Cunoașterea fluidă apare atunci când discutam despre diverse lucruri cu alții. Cunoașterea solidă este materia care se concretizează în ofertele pentru clienți, în practici și sisteme. Prin urmare, o mașină, un PC, un program de software, o înghețată sau ce-o fi înseamnă, în realitate, nici mai mult nici mai puțin decât creativitate înghețată. Ne vine o idee (gaz), începem să o discutăm cu alții, fluid și în ultimul rând, dezvoltăm o ofertă pentru clienți (solid). Cu cât solidificam mai abitir cunoașterea, cu atât mai multi bani putem face.”
• “Nu vizitatorii galeriilor de arta i-au spus lui Picasso să inventeze cubismul. Nu fanii jazzului i-au sugerat lui Miles Davis să cânte cu cântăreții de hip-hop. Nu cinefilii i-au propus lui Lars von Trier, regizorul danez, să facă Breaking the waves. Și, mai mult ca sigur, nu clienții au venit cu ideea să deschidă CDNOW sau Amazon.com. Dacă vreți să faceți ceva cu adevărat original învățați să va ignorați clienții.” Ruxi ar avea multe de spus despre asta.
• “În unele situații, anumiți clienți sunt cei mai buni consultanți ai tăi (și, întotdeauna, mai ieftini).”
• “Managerul zilelor noastre are extraordinarul avantaj că angajații și clienții nu au fost nicicând așa isteți. Un șef cu mintea la el îi tratează ca pe niște bunuri de preț, nu ca pe un preș.”
• “Lipsa diversității (într-o companie) duce adeseori la gândire colectivă și constipație intelectuală. Toți știm ce gândesc ceilalți, așa că ce rost mai are să vorbim cu ei.”