Toamna se numara … castanele
18 Oct
Azi am facut o minunata prajitura cu castane. De fapt, e mai degraba o crema, dar este atat de delicioasa incat poate fi considerata o prajitura in adevaratul sens al cuvantului.
Cum s-a intamplat? Pai, eram la Cora, sa facem oarece cumparaturi si cum nu era nimeni la raionul de pesti afumati ca sa ne cantareasca si noua 4 pesti, ne-am mai invartit pe la fructe dupa banane. Banane nu am gasit (unele persoane aveau pofta de banane flambate cu inghetata, dar nu spunem cine
), nu stiu de ce. Nu era nici un picior de banana. In schimb am gasit castane. Ta daam.
Am mai mancat noi castane coapte anul trecut in Strasbourg, tot toamna- iarna, evident, acum e sezonul lor. Si ne-am apropiat pofticiosi de stand, cu gand sa luam si noi ceva, poate le coacem la cuptor… ma gandeam eu. La stand mai era si o doamna care le alegea intr-un mod foarte experimentat. M-am gandit ca sigur stie ce si cum e treaba cu ele si am intrebat-o franc: “dar dumneavoastra cum le gatiti?”.
Cred ca era mandra de ea pentru ca a inceput sa-mi turuie imediat o reteta care suna minunat si apoi mi-a marturisit ca fetele ei sunt “innebunite” dupa ele.
Am ramas foarte impresionata, atat de gentiletea doamnei care ne-a ajutat (pentru ca noi nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce lucruri minunate se pot face cu castanele) si de perspectiva unei mici prajituri la sfarsit de saptamana. (Mai prospectasem noi un tort la Ina, dar era putin complicat de facut, mai ales acum cand nu avem decat un numar limitat de ustensile, restul sunt inca in cutii si asteapta mobila de bucatarie).
Am cumparat cele trebuincioase conform retetei si am taiat-o acasa.
Iata ce am folosit:
- aprox 500 gr castane (sa le alegeti sa fie mari, mai mult maronii decat negre si fara gauri de viermisori)
- jumatate de pachet de unt (noi am folosit Napolact)
- aprox 100 gr zahar pudra (nu am putut sa-l masuram prea bine; tipa ne-a recomandat 200 gr, dar parca era prea dulce; si asa, cred ca data viitoare punem doar 50 gr)
- 1 ciocolata Primola cu lapte
Si cum le-am facut:
- am spalat castanele si le-am pus la fiert. Dupa ce au dat in clocot, tipa ne spunea sa le schimbam apa si sa le crestam in 4 la codita. Dupa ce am dezbatut putin problema am decis ca nu are nici un rost sa le taiem la capat si am schimbat doar apa si le-am pus din nou la fiert pentru 30 de minute. Atentie: daca scade apa si nu mai acopera castanele, puteti sa mai adaugati niste apa incalzita, gen 1 cana sau 2.
- dupa ce au fiert, le-am scos, le-am clatit si am inceput sa le curatam. Trebuie sa marturisesc ca este un proces indelungat, migalos, plictisitor si chinuitor pentru unghii. E greu pentru o persoana, si aici trebuie sa ii multumesc lui Cosmin pentru ca a fost alaturi de mine la greu.
- dupa ce am terminat, le-am pisat cu furculita (tipa zicea sa le trecem printr-o sita mai rara, pe net zicea sa le dam prin masina de tocat; noi nu avem momentan nici una, nici alta) si a iesit ca atunci cand pisezi cartofii din tocanita in farfurie.
- am adaugat unul si zaharul si am frecat bine, bine de tot.
- am maruntit ciocolata cu cutitul (mai exact Cosmin a feliat-o in felii foarte mici, tot pentru ca nu avem razatoare) si am pus-o si pe ea.
- am mestecat bine si gata.
Aaaa, si pe urma am facut si o sedinta foto la bec (sorry, nu avem inca o lumina buna in bucatarie) cu biscuiti de la Cora
. Foarte buni ambii, dar cookies cu bucati de ciocolata parca erau mai buni si se potriveau si cu prajiturica noasta.
Iata ce a iesit:

Hoinarind pe la Diverta in asteptarea filmului am descoperit ca s-a reeditat, intr-o versiune net superioara celei anterioare, o carte despre cum sa slabesti sanatos de Michel Montignac.

