iam

Fusei joi seara la teatru.
M-am gandit eu ca daca tot am un teatru in cartier, de ce sa nu profit de el si sa ma duc. Adevarul este, spre rusinea mea, ca nu am fost niciodata la teatrul Masca. Nici inainte de renovare, nici dupa.
Acum pot sa spun ca am fost.

Nu pot sa spun ca a fost rau. Mi se pare un teatru dragut, mai ales ca nu este in oras si se afla in unul dintre cartirele cele mai putin cochete, si anume, Militari.

Mi se pare interesant cum l-au construit, e o cladire destul de interesanta (putin kitschioasa prin faptul ca e foarte viu si puternic colorata) intr-o mare de blocuri gri si anoste. Are si o statuie draguta intr-o parte.

Interiorul e la fel de… colorat. Ce mi-a placut, in schimb, a fost sala de spectacol. Micuta, draguta, destul de cocheta fara a exagera, cu scaune rosii, cu tapiteria noua si catifelata.

Are si un gard simpatic plin de lacate. La propriu, sunt puse niste lacate pe el, vreo 50. Cred ca e strict decorativ.

Piesa pe care am ales-o a fost pur si simplu intamplatoare. Nu cred ca era nimic vineri, iar sambata atunci cand era o piesa mai importanta trebuia sa mergem la un party. Asa ca ce ne-a ramas aia am ales. Eu la telefon, Cosmin la fata locului, in ploaie.

Pentru ca a fost joi, a fost si reducere. So, 50% off din pretul biletului a rezultat cam 160 de mii 2 belete fix in mijloc. Am aflat la urma ca era un loc numai bun. Ce-i drept unii au comentat ca daca am fi stat la balcon era mai bine. Eu nu prea sunt de acord deoarece actorii stau cu fata catre mijloc, deci nu catre tine, deci you are missing the point. Anyways.

Asa, cum spunea, alegerea a fost pur intamplatoare. Si am ales Intrusa. Un spectacol de Mihai Malaimare.

In prezentare spune asa:

Doi frati gemeni, uniti printr-o dragoste imposibil de separat, iubesc aceeasi femeie. Aparuta intre ei ca o naluca, este pe punctul de a deregla un mecanism care parea impecabil. Se bat pentru ea, barbateste, fara menajamente, pe viata si pe moarte. Juliana trebuie sa moara si este omorata pentru ca, fara sa vrea, fara sa stie, fara sa poata altfel, nu a fost decat o intrusa. Un specatacol dupa cea mai frumoasa povestire a lui J.L. Borges.

Distributia a foar interesanta. Actorii mi-au placut, se vedea ca sunt tineri si doritori de a face lucruri minunate. Cred ca si din cauza asta unele scene au parut putin fortate. A fost una cu Ana Sivu Daponte. Am inteles de aici ca acesta a fost primul ei spectacol cu piesa asta si poate de asta a fortat mai mult interpretarea. Per ansamblu nu a fost rea, dar nici nu ma pot declara fan.

Mi-a placut foart emult Juliana, alias Alina Craita. Mi s-a parut ca o recunosc de undeva si, nu stiu cum, parca avea ceva deosebit de carismatic. Mi-a placut foarte mult ca era cheala si in semiobscuritate aveai impresia ca te uiti la papusa. Cred ca asta era si intentia. Oricum, a jucat foarte bine.

Apoi au mai fost cei doi frati, Cosmin Cretu (tipul chel – pentru necunoscatori ) si Valentin Mihalache (evident, celalalt) nu mi-au produs prea multe senzatii tari. Cosmin Cretu pare putin mai implicat in rol si parca si el te cucereste mai usor, dar amandoi la un loc nu formeaza un cuplu genial de frati iubitori.

A mai fost pe acolo si un orb, un povestitor a toate stiutor care a pus publicul in tema cu istoria personajelor, interpretat cu maiestrie de Sorin Dinculescu, care mi-a placut foarte mult.

Ca sa rezumam, un spectacol interesant, placut care m-a rupt putin din monotonie. Este putin nerecomandat copiilor sub 16 ani, deoarece contine niste scene de nuditate destul de explicite si oaresice sex, pe ici pe colo prin unele locuri.

Piesa nu are dialog, dar se aud din cand in cand interjectii, tipete si urlete. La capitolul sonor, suplineste insa muzica din belsug. Gabriel Bassarabescu a ales-o foarte bine. Chiar ma gandeam daca as putea afla de undeva ce muzica e… sa asculte si urechea mea acasa .

Eu recomand sa o vedeti. Intr-o seara ploioasa de iarna -primavara e numai buna.