iam

De cand poftesc la o placinta in adevaratul sens al cuvantului! M-am tot gandit eu cu ce fructe sa o fac si cum visinele sunt cele mai potrivite, l-am rugat pe Cosmin sambata trecuta sa culeaga niste visine de la el de la unitate, pentru ca s-a laudat ca ar fi o gramada visini pe acolo.

Zis si facut. A venit cu mai mult de un kilogram de visine. Si ne-am pus pe cautat retete pe net, care mai de care mai apetisanta. Pana la urma ne-am hotarat la una, pentru ca arata si bine si pentru ca mi s-a parut mai bine explicata.

Iata ce am folosit:

Pentru crusta:

- 2 cani si jumatate de faina

- 1 ligura de zahar

- 3/4 lingura de sare

- 1 cana de unt rece, taiat cuburi (putin mai mult de jumatate de pachet = 120g)

- 5 linguri de apa rece de la frigider (pana la urma am pus 7 pentru ca mi se parea aluatul prea tare)

Atentie! Aceste cantitati sunt pentru o forma de 23cm. Daca aveti una mai mare… asa cum am avut eu, de 30, baza o sa iasa putin mai subtire.

Pentru umplutura:

- 1 cana + 1 lingura de zahar (lingura se pune pe deasupra la final)

- 3 linguri de amidon

- 1/4 lingura sare

- 5-6 cani visine fara samburi (depinde de forma pe care o folositi, daca e mai mare, incap mai multe)

- 1 lingura zeama de lamaie

- 1/2 lingura extract de vanilie (sau 1 fiola de esenta daca nu aveti)

- cateva picaturi de esenta de migdale

- 2 linguri unt nesarat, taiat in cuburi

- 1 lingura lapte

Preparare:

1. Se amesteca faina, zaharul si sarea intr-un bol mare. Se pune si untul (f rece) taiat cat mai mic (daca e de la congelator puteti sa-l dati pe razatoare). Se amesteca bine, pana cand compozitia consta in bobite mici de unt invelite in faina. Se adauga apa si se mesteca usor, pana aluatul se leaga. Se separa in 2 parti (partea pentru baza ar trebui sa fie mai mare). Se fac 2 bile si se invelesc in folie. Se pun la rece in frigider minim 30 minute. Eu le-am tinut pana a doua zi.

2. Se pozitioneaza gratarul in partea de jos a cuptorului si se incalzeste la 200 grade C.

3. Se amesteca o cana de zahar, amidonul si sarea intr-un vas. Se adauga visinele, zeama de lamaie si esentele. Se lasa deoparte.

4. Se scoate aluatul din frigider si se intinde. Se aseaza in forma o hartie pentru copt, apoi se pune aluatul. Cealalta jumatate se intinde si ea si se taie cu cutitul pentru prajituri (ca sa fie ondulat pe margini), in benzi de aprozimativ 1-2 cm.

5. Se pune umplutura, se pun peste ea bucatelele mici de unt si se aseaza benzile sub forma de zabrele. (eu nu am stiut cum sa le impletesc, asa ca am pus intai intr-o directie, apoi peste ele in cealalta directie.) Se taie aluatul ramas pe margine, se sigileaza marginile si se aranjaza. Se pot aranja fie cu degetele, cu furculita sau cu cutitul pentru prajituri.

6. Crusta (in afara marginilor) se unge cu lapte si se presara cu zahar.

7. Se pune intr-o tava de aragaz, acoperita cu hartie pentru copt, pentru a nu da pe afara si a nu se arde. Aveti grija ca toate marginile hartie pentru copt, atat din tava cat si din forma sa nu fie prea mari. Daca sunt prea mari si dau pe afara, ele se vor arde in timpul coacerii.

8. Se baga tava la cuptor, avand grija sa reduceti focul. Se coace pana umplutura fierbe, iar crusta e aurie. Timpul fiind intre 50 min si o ora. Daca marginile se ard prea tare, le puteti acoperi cu folie de aluminium.

Pofta buna

Am descoperit ca exista in America niste oameni care fac prajituri. Bine, bine, dar asta nu e nimic spectaculos. Da, asa e, dar partea nice abia acum incepe.

Oamenii astia au un site, unde isi promoveaza produsele si le si vand.
De fapt produsul pentru ca vand numai un sortiment de cookies, Pinko Cookies, care se bazeaza pe o reteta de familie ce dateaza de acum 20 de ani. Deci super incercata de-a lungul celor 2 decenii.
Aceste prajituri sunt expediabile in 3 variante de ambalaj, dintre care, cred ca cea mai inspirata e cea de alaturi.
Din pacate nu mai e nici in stoc, dar ca sa ma consolez la tare, nu livreaza decat in State.
Deci, cei care se duc in pe acolo… nu vreti sa va intoarceti si cu un pachetel pentru mine? ;;)

Am fost azi in cautarea unui fursec. Nu orice fursec, ci unul de la minunatul fursec mecanic. De fapt trebuie sa marturisesc ca e vorba de un croissant.

Am luat o prietena de un picior si am plecat val-vartej de la serviciu prin orasul super aglomerat.

Am cautat primul indiciu pe strada Turnul Eiffel, pe care l-am gasit langa un automobil volkswagen foarte vechi si deosebit de dragut. Pe urma am alergat repede pe strada Paris…. o zona absolut minunata a Bucurestiului, ce imi aduce aminte de facultate si de ambasada Braziliei de pe strada Londra, unde am facut portugheza.

Dupa ce ne-am invartit pe toata strada am dat peste o cutie de scrisori simpatica cu simbolul binecunoscut. Acesta ne-a trimis catre strada Franceza.. ce s-a renovat de curand. Bine, partial, dat tot arata minunat.

Aici am facut o gramada de poze si am vazut multe cladiri minunate acum in paragina, dar din pacate nu am vazut si mesajul… (. Am plecat intr-un final pentru ca era foarte intuneric, frig si depasisem timpul… asa ca… cei norocosi care au gasit indiciul…. savurati cu grija croissantele si ganditi-va si la noi.

Reteta minunata pentru ele am furat-o de la Fursec si mi-am promis ca o sa o fac si eu:

“Reteta originala a aparut din nevoia brutarilor francezi de a refolosi croissantele nevandute (de altfel, produsul final e chiar mai gustos atunci cand se folosesc croissante vechi de o zi in loc de cele proaspete). Se inmoaie tot croissantul intr-un sirop de zahar, se umple cu crema facuta din migdale, zahar si unt (in cazul retetei mele, eu pun si marzipan), se presara migdale deasupra si se baga la cuptor. Ce iese este greu de descris si inimaginabil de bun.”

Sper sa nu te superi si sa ma lasi si pe mine sa incerc… macar asa… de pofta.

Sunt unii oameni capabili sa faca niste situri care sa te faca sa lasi gura apa. Cum e Premiyum care reuseste sa surprinda exact fiecare bombonica si care te lasa salivand ore in sir gandintu-te la minunatiile pe care le gasesti acolo. Desi l-am vazut acum ceva vreme, inca ma mai gandesc de unde as putea sa imi cumpar minunatiile respective.

Iata preferatele mele pentru pofticiosi: