iam

M-am nascut in Bucuresti, acum multi, multi ani, dar asta nu ma impiedica sa raman fascinata si incantata ca un copil atunci cand aud de vizite la muzee sau tururi prin oras, fie ele pe jos, calare pe bicicleta sau relaxat intr-un autocar.

Acelasi sentiment naiv l-am simtit si sambata dimineata. Ne pregateam de o aventura.

Dis de dimineata un autocar sprinten ne astepta la Victoriei sa ne conduca pe strazile pitoresti ale orasului lui Mitica:

[...]

În urma excursiei de la Caen, am ramas cu multe amintiri frumoase. Una dintre ele este legată de biserica Saint Pierre, situată aproape în centrul orașului, lângă Château.

O biserică superba, atât pe afară, cât și pe dinăuntru, construită între secolele al XIII-lea și al XIV-lea, într-un stil ce face trecerea de la gotic la renaștere. Are o clopotniță superbă, ce datează din secolul al XIV-lea, înaltă de 80 de metri, și o orgă plasată în mijloc.

Întâmplător, chiar în momentul în care am vizitat-o, adică într-o sâmbătă oarecare la prânz, am asistat la un minunat concert de orgă. A fost atât de frumos, simplu și diafan, încât nu mai ne venea să plecam. Ce m-a cucerit în mod deosebit a fost faptul că cel care cânta nu părea că o face pentru cineva anume, mai degrabă pentru el însuși și pentru Dumnezeu, biserica fiind aproape goală, în afara câtorva vizitatori răzleți.

În afară de orga, am mai descoperit o istorie a creștinării Africii, cu evidențierea celor mai importanți emisari ai bisericii și niște rugăciuni făcute de enoriași. Poate pentru catolici e un lucru obișnuit ca enoriașii să-și compună propriile rugăciuni, dar pentru mine a fost ceva cu totul deosebit. Una dintre aceste rugăciuni mi-a atras atenția, fiind dedicată șomajului, angajaților și angajatorilor. Nu am putut să nu iau și eu una dintre foi. Iată cum sună ea:

Béatitudes pour temps de chômage

Bienheureux ceux qui ont choisi de partager,
Ou qui risquent de s’appauvrir pour créer des emplois:
Car ils se comportent fraternellement comme des fils de Dieu.

Bienheureux ceux qui renoncent à cumuler des emplois
qui ne leur sont pas nécessaires pour vivre
car ils font la part des autres.

Bienheureux les fonctionnaires qui facilitent les démarches
et étudiant sérieusement les problèmes qu’on leur confie,
car ils savent que leur travail est au service du bien commun.

Bienheureux les banquiers, les commerçants et les courtiers,
qui ne profitent pas de la pénurie,
pour ne augmenter leurs gains, même de façon légale,
car ils comprennent où est leur trésor.

Bienheureux les salaries
qui refusent des horaires excessifs trop fréquents
et renoncent aux heures supplémentaires
pour mieux partager le travail et les revenus.

Bienheureux les employeurs qui, face a une mévente durable,
cherchent a diversifier leur activité ou à réduire les horaires
au lieu de réduire les effectifs.

Bienheureux les hommes politiques et syndicaux
qui s’attachent a trouver des solutions réalistes au chômage.

Bienheureux vous tous qui faites preuve d’imagination
pour contribuer à réduire le chômage et l’exclusion
et qui mettez en œuvre la fraternité du Royaume des cieux,
car votre récompense sera de partager la joie des fils de Dieu.

A avut loc un Schimb de carti la Londra, iar Vlad Mereuta a facut si un filmulet foarte misto. Chiar arata execelent, imaginea superba te face sa iti imaginezi atmosfera londoneza inaintea sarbatorilor, turistii care misuna prin oras si care isi fac poze peste tot. Imi e asa de dor de plaiurile englezesti si parca nu imi vine sa cred ca au trecut 5 ani de cand nu am mai trecut pe acolo, parca a fost ieri. Minunat.

Schimb de carti – Londra from Vlad Mereuta on Vimeo.

.

Pentru ca am petrecut 9 zile acolo si inca 2 pe drum, nu pot sa ma abtin sa nu va povestesc macar putin.

Totul a inceput cum o prietena buna mi-a ordonat (ca sugerat nu prea pot sa spun ca a fost) sa vin repede acolo pentru ca ea nu poate fara mine, plus ca orasul ei este proaspat impodobit de sarbatori si asa ceva nu pot sa pierd.

Repede, repede mi-am luat concediu, si eu si Cosmin, si am taiat-o spre Strasbourg. A fost un drum lung, pentru ca de daca vrei sa ajungi in Strasbourg la pret mic trebe sa faci anumite sacrificii. Asa ca am luat German Wings pana la Stuttgard, apoi trenul usor pana la gara si apoi trenul normal pana in Franta.

In Stuttgart am avut si o surpriza intr-o reducere substantiala la tren pentru ca eram 2 si pentru ca sunt sarbatori.

Asa ca iata-ne in Strasbourg. Unde a fost mi-nu-nat!!!! A se vedea pozele din album.

Am vizitat foarte multe lucruri, am vazut muzee, am mancat mancaruri specifice cum ar fi tarta flambata (ceva gen pizza cu un blat super subtire si topinguri de diverse feluri cu branzeturi frantuzesti ) am baut panache (bere cu limonada) si vinuri frantuzesti.

Un oras pitoresc, care este un deliciul in perioada sarbatorilor. Marche de Noel peste tot, reduceri surprinzatoare ce tin doar 1 zi si fursecuri delicioase ce vin la cutie sau le poti alege cu mana din cos.

Am mai vazut Catedrala Notre Dame de Strasbourg, Maison Kammerzell, Muzeul de arta moderna si contemporana, Muzeul Alsacien (un fel de muzeu al satului foarte sic), Muzeul Operei Notre Dame, Muzeul Tomi Ungerer, Muzeul Arheologic, Musee des Beaux Arts, Musee des Arts Decoratifs.

Ne-am dat cu barca, am vazut cladirile europene si cartierele din imprejurimi (care nu prea ne-au impresionat) am facut blatul pe minunatul lor tramvai, am fost la FNAC si la Gallimard de unde mi-am luat 2 carti in franceza (Laisse-moi te dire de Janine Boissard si Une Gourmandise de Muriel Barbery) si 2 in engleza (Narnia de CS Lewis si Kafka on the Shore de Haruki Murakami). Vai cat de minunat e sa citesti Murakami in engleza. Parca se potrivesc mult mai bine cuvintele.

Am mai furat apoi Life of Pi de Yann Martel si Ignoranta lui Milan Kundera de la prietena mea, pe care le devorez deja.

Ce a fost naspa: vremea, aglomeratia din weekenduri, preturile si German Wings care au intarziat 4 ore la intoarcere.

Mi-am luat ieri belete pentru Strasbourg, pardon de fapt am luat bilete de avion pentru Stuttgart si urmeaza sa iau azi de tren pentru Strasbourg de la Stuttgart. Ah, de-abia astept. Am auzit din surse sigure ca Strasbourgul e un oras minunat si ca mai ales acum, in prag de sarbatori arata demential, exact ca in filmele pe care le vedeam noi la tv, atunci cand eram mici. Poate trag si o sesiune de cumparaturi. Miam, miam.

Cel mai neplacut este cumparatul biletelor. Mi-e asa o frica sa nu fac vreo gresala si sa cumpar cine stie ce tampenie si apoi sa ma trezesc ca nu e ok. Am luat de asta data bilete de la GermanWings.

Toate bune si frumoase, au niste scoruri f misto la bilete si ce m-a surprins e ca pe masura ce trecea timpul si ne apropiam de data in care tb sa plec ele se ieftineau nu cresteau ca pret. Super misto. Ce a fost naspa: taxele extra care nu ti se spun de la inceput si care daca nu esti suficient de atent te trezesti cu ele la sfarsit si nu stii de unde au aparut. Astfel incat eu am facut de vreo 3-4 ori procesul de plata pana sa ma prind de unde au mai aparut 26 de euro in plus. Ei bine, erau asa: cate 5 euro per bagaj de persoana, deci 20 pentru 2 dus si intors si 6 euro pentru ca avionul aterizeaza in Germanica. Foarte tare as putea spune, deci pentru simplul fapt ca se pun rotile avionului pe pista lor 1 data. Pac. 6 euro. Nu stiam. Si cel mai misto: biletul e in totalitate in germana . Acuma eu pot sa ma prefac foarte bine ca citesc germana, insa nu inteleg nimic. Frate, daca imi iau biletul pe interfata in engleza, nu poti sa-mi trimiti si biletul in engleza? Sau sa contina macar cateva instructiuni traduse si in en?

Unii au argumentat faptul ca e bine asa. Ca acele taxe nu mai sunt incluse in pretul biletului, sunt la vedere si stii exact pe ce dai banii. Desi asta e adevarat, tot nu ma scuteste pe mine de costuri. In fine. Presupun ca pe masura ce voi calatori, o sa invat si cum sta treaba cu biletele. Asta e al 9-lea zbor international, ca pe cele nationale le-am pierdut numarul. Practic sportul asta de cand eram mica.

Deci, in concluzie, acum ma apuc sa cumpar biletele de tren online, ceea ce mi se pare genial. Oare cand tehnologia asta atat de avansata o sa ajunga si in Romania? Am auzit din surse sigure ca cei care se ocupa de asa ceva nu vor sa auda nici de modernizarea sitului, daramite de comert electronic, rezervari electronice etc. Eh, vorba aia, si criza ajunge mai greu la noi