iam

M-am nascut in Bucuresti, acum multi, multi ani, dar asta nu ma impiedica sa raman fascinata si incantata ca un copil atunci cand aud de vizite la muzee sau tururi prin oras, fie ele pe jos, calare pe bicicleta sau relaxat intr-un autocar.

Acelasi sentiment naiv l-am simtit si sambata dimineata. Ne pregateam de o aventura.

Dis de dimineata un autocar sprinten ne astepta la Victoriei sa ne conduca pe strazile pitoresti ale orasului lui Mitica:

[...]

Mereu am avut impresia ca photowalking-il inseamna o haladuiala prin oras… la facut fotografii. M-am decis sa atasez si un scop, sa-i zicem mai putin nobil, si anume – un ceai la Green Tea.
Am dat o tura prin centru, de la Unirii incepand, pe niste stradute, pe unde n-am mai fost in viata mea, desi am batut bine zona aia cand eram in facultate.
Ce a iesit? Puteti vedea mai jos.

Can’t believe it! Am aflat de aici si tot nu imi vine sa cred!!!
Chiar vorbeam cu cineva zilele trecute despre cat de misto ar fi sa mergem la un concert si ca ar fi unul dintre spectacolele pe care nu vreau sa le ratez.

Si acum, iata, vine si pe la amaratii de noi. Citeam mai de mult ca nu prea avem sanse pentru ca nu avem stadioane sufiecient de ok pentru a gazdui un puhoi asa de mare de oameni, dar uite ca se poate. Oricum dupa Depeche…asta e tot ceea ce-mi doream!

Aseara am dat o tura prin cateva librarii, cam 2 ca se facuse tarziu si librariile decente inchid la ora 8. Nu vi se pare aiurea? Intotdeauna mi-am dorit sa pot sta noaptea intr-o librarie… eventual una care are si scaunele mici din loc in loc pe langa rafturile cheie, cum ar fi cele de SF.

Asa deci, prin librarii… am fost la Noi la anticariat, unde stiam eu ca mai demult se gaseau vederi vechi cu Bucurestiul. Ei bine, se mai gasesc, insa atat de putine si de uratele… cred ca a ramas tot ce era mai naspa… nu stiu de ce la noi in librarii nu se gasesc vederi cu Bucurestiul… saracii straini care vor sa trimita si ei o vedere acasa si nu au ce.

Am cautat prin albumele jerpelite de acolo si am gasit vreo 3 (care au costa ceva banuti), una cu parcul Carol, una cu Arad si inca una… parcu cu Baile Herculane, promit ca fac poze si pun pe blog. Mi-au placut foarte mult ca aveau si povestea lor, iar pe spate aveau scris destinatarul si chiar cateva cuvinte. Cea de la Baile Herculane era catre un colonel in armata, de la unul dintre subalternii sai, iar la adresa era trecuta unitatea militara din Cotroceni. Deci o persoana destul de importanta.

Vorbind cu nenea anticarul si rasfoind de zor impreuna am aflat ca au fost cumparati, iar noul patron nu mai vrea sa cumpere nimic. Pacat. Cand eram in liceu veneam mereu pe acolo si admiram cartile nemaipomenite si vederile superbe pe care le aveau. Ce-i drept atunci nici nu prea aveam bani sa mi le iau, acum insa… am cu ce dar nu mai am ce.

Dupa aceea am dat o fuga si pe la carturestii de la Universitate si am mai gasit si cateva fotografii artistice transformate in vederi, cu lucruri vechi din Bucurestiul modern. Astea sunt foarte frumoase si in acelais timp nostalgice.