iam

The bike: the easiest way to have a natural healthy life! The bike always makes you feel good about yourself. You exercise, you don’t pollute and most of all you enjoy nature and the architecture of the town you live in. I rediscovered bikes a few years ago, but I truly started to enjoy them when I got my first one.
They are so amazing. The freedom you feel when you ride beside cars, the fresh air you breathe, the small details you can observe around you, that you cannot see when you are in a car, the way you feel you muscles work. Pure adrenaline.
If you don’t have one, please try. It feels wonderful.

Se zice că ceea ce faci în prima zi a anului vei face tot anul. Eu mi-am ales să fac cele mai importante lucruri pentru mine: să dorm, să gătesc, să lucrez (da, believe it or not, chiar am muncit azi, ca în oricare altă zi), să scriu pentru blog și să mă dau cu bicla (nu neapărat în ordinea importanței).

Cel mai interesant a fost cu bicla, bineînțeles. Am pornit fără grabă, de data asta urcându-mă pe ea chiar din fața casei noastre. Nu mi-a mai fost frică de mașini, iar ele, mașinile, au decis să rămână acasă mai mult timp azi, lăsându-mă singură pe străzi. Nu pot să spun că le-am dus lipsa.

Am plecat pe drumul deja cunoscut, cu sensul giratoriu de la gară și m-am îndreptat spre oraș. A fost minunat. Încă nu știu foarte clar cum se trece prin sensul giratoriu cu bicicleta, dar mașinile au fost extrem de drăguțe și m-au lăsat de fiecare dată să îmi văd de drum, chiar dacă eu nu am semnalizat. Îmi pare rău că nu o fac, și mă mustră conștiința foarte tare de fiecare dată, dar încă îmi e greu să iau mâinile de pe ghidon fără să mă dezechilibrez. Are cineva idee cum ar trebui să fac? Promit că am să mai lucrez la asta și mâine când voi ieși din nou la plimbare.

Orașul a fost superb. O atmosferă așa de calmă și serenă nu am mai întâlnit de mult. Străzile erau pustii, oamenii încă odihnindu-se după petrecerea de azi noapte. Doar câțiva câini au mai lătrat la mine din curțile pe care le păzeau cu strășnicie. Soarele strălucea vesel în geamuri și pe acoperișuri. M-am simțit atât de bine, m-am bucurat așa de mult că sunt aici și că am posibilitatea să văd și să simt toate astea.

Parcă a fost un timp propice meditației, introspecției și orânduirii planurilor de viitor. Și am ajuns într-adevăr la concluzia că nu trebuie, ci vreau eu să mă bucur mai mult de oamenii pe care îi am în jurul meu și pe care îi iubesc; să fiu mai bună din toate punctele de vedere, dar cel mai mult cu oamenii; să fiu mai hotărâtă cu lucrurile pe care le vreau și să nu mă mai las carried away de lucruri mărunte, fără importanță. Multe ar fi de spus despre plimbarea asta, multe lucruri pe care le-am văzut pe drum, dar și multe pe care le-am văzut în mine. Cel mai important este însă că s-a întâmplat și că în urma ei lucrurile vor fi altfel.

La mulți ani și vouă și fie ca noul al să vă aducă tot ce sperați și chiar mai mult!

Dupa ani lungi de umilinte in care am stat pe margine atunci cand prietenii mei, colegii si toti cei din jurul meu se dadeau cu bicla, am hotarat ca nu se mai poate asa si mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa inchiriez o bicla cu Cosmin. Evident in scop pur educativ.

Pentru ca aveam nevoie de o bicla mica si doar pentru cateva ore, gen 1-2 am decis sa folosim si noi odata serviciul Cicloteque. Am ajuns la Facultatea de Drept si am pus repede mana pe o bicla relativ bunicica, cu sistem de reglare pentru sa. Asta pentru ca eu sunt mica, am picioare scurte si cum bine spunea cineva, am nevoie de o bicicleta pentru pusti.

Am dus bicla de coarne pana in parc la Izvor si da-i. Trebuie sa ii multumesc din suflet lui Cosmin, care a avut atat de multa rabdare cu mine, m-a tinut de sa si de ghidon, s-a lasat calcat si de picioarele mele si de bicla, iar cand am cazut, m-a ridicat de pe jos, mi-a sters lacrimile, m-a scuturat de praf, mi-a dat apa sa beau si m-a pus inapoi pe bicla la pedalat. >:D<

Cum v-ati si inchipuit, era evident ca am si cazut. Mi se parea normal. N-am mai incercat de cand eram mica sa merg si nu stiam sa compensez atunci cand ghidonul tragea intr-o directie sau in cealalta. Dupa mai multe incercari, am ajuns sa ma descurc sinurica. Singura problema a ramas opritul, deoarece nu aveam frana decat pe fata, si aia nu prea grozava. Sa fac frana pedaland inapoi mi-a fost destul de greu, asa ca am picat atunci cand am incercat sa merg mai repede.

Am facut vreo 4 julituri, dintre care una mai serioasa in genunchi. Sper sa treaca pana m-oi marita

M-am si parlit putin de la soare, pentru ca era destul de cald, iar la pranz ardea foarte tare (nu mi-a trecut prin minte sa iau o sapca si putina creama solara).

Asadar, ma pot declara invatacel intr-ale biciclitului. Cred ca mai am nevoie de vreo 2 lectii ca sa trec la profesionisti

Foto session cu julituri