iam

În urma excursiei de la Caen, am ramas cu multe amintiri frumoase. Una dintre ele este legată de biserica Saint Pierre, situată aproape în centrul orașului, lângă Château.

O biserică superba, atât pe afară, cât și pe dinăuntru, construită între secolele al XIII-lea și al XIV-lea, într-un stil ce face trecerea de la gotic la renaștere. Are o clopotniță superbă, ce datează din secolul al XIV-lea, înaltă de 80 de metri, și o orgă plasată în mijloc.

Întâmplător, chiar în momentul în care am vizitat-o, adică într-o sâmbătă oarecare la prânz, am asistat la un minunat concert de orgă. A fost atât de frumos, simplu și diafan, încât nu mai ne venea să plecam. Ce m-a cucerit în mod deosebit a fost faptul că cel care cânta nu părea că o face pentru cineva anume, mai degrabă pentru el însuși și pentru Dumnezeu, biserica fiind aproape goală, în afara câtorva vizitatori răzleți.

În afară de orga, am mai descoperit o istorie a creștinării Africii, cu evidențierea celor mai importanți emisari ai bisericii și niște rugăciuni făcute de enoriași. Poate pentru catolici e un lucru obișnuit ca enoriașii să-și compună propriile rugăciuni, dar pentru mine a fost ceva cu totul deosebit. Una dintre aceste rugăciuni mi-a atras atenția, fiind dedicată șomajului, angajaților și angajatorilor. Nu am putut să nu iau și eu una dintre foi. Iată cum sună ea:

Béatitudes pour temps de chômage

Bienheureux ceux qui ont choisi de partager,
Ou qui risquent de s’appauvrir pour créer des emplois:
Car ils se comportent fraternellement comme des fils de Dieu.

Bienheureux ceux qui renoncent à cumuler des emplois
qui ne leur sont pas nécessaires pour vivre
car ils font la part des autres.

Bienheureux les fonctionnaires qui facilitent les démarches
et étudiant sérieusement les problèmes qu’on leur confie,
car ils savent que leur travail est au service du bien commun.

Bienheureux les banquiers, les commerçants et les courtiers,
qui ne profitent pas de la pénurie,
pour ne augmenter leurs gains, même de façon légale,
car ils comprennent où est leur trésor.

Bienheureux les salaries
qui refusent des horaires excessifs trop fréquents
et renoncent aux heures supplémentaires
pour mieux partager le travail et les revenus.

Bienheureux les employeurs qui, face a une mévente durable,
cherchent a diversifier leur activité ou à réduire les horaires
au lieu de réduire les effectifs.

Bienheureux les hommes politiques et syndicaux
qui s’attachent a trouver des solutions réalistes au chômage.

Bienheureux vous tous qui faites preuve d’imagination
pour contribuer à réduire le chômage et l’exclusion
et qui mettez en œuvre la fraternité du Royaume des cieux,
car votre récompense sera de partager la joie des fils de Dieu.

Am ajuns si la Argentan. In sfarsit, pentru ca de cand astept au inceput sa mi se lungeasca urechile.
Drumul a fost destul de greu, mai ales cu 2 pisici, a cate 6 kile pisicesti fiecare, si cu niste voci de soprane destul de entuziaste. Cand am ajuns in gara, parca nu imi venea sa cred ca mai e atat de putin si gata. Pot sa zac in pat! Am ajuns repede, dupa o plimbare cu masina prin oras. Ni s-au prezentat atractiile locale, strada principala si cele cateva locuinte noi, care ne-au facut cu ochiul, doar, doar, poate, poate le vizitam si pe ele.
Avem de toate: o catedrala magnifica, o super mediateca, un tribunal intr-un cechi castel, 3 parcuri mari, teren de atletism, multi florari, si cateva pizzerii, cinemateca, sala de spectacole si am inteles un nou teatru deschis de o luna, un lac si multe altele. Deja nu mai stiu. Nu avem Zara, Promod si Ikea in oras, dar hai… putem sa supravietuim putin si fara ele. In plus, exista o groaza de magazine la Caen, care e la o ora cu masina sau asa, iar Ikea e la Rouen, cam la 2 ore, la el si Parisul.
Pentru primele zile, am fost destul de activa. Am fost la toate agentiile imobiliare din oras, care sunt vreo 7-8 la numar, am vizitat vreo 10 apartamente, am fost la 2 reprezentate de masini (Renault si Citroen), la scola de soferi, la job center si la oficiu de turism si multe altele.
Azi mi-am permis sa raman dimineata acasa. Nu de alta, dar avem si noi in sfarsit net si mai trebuie sa frecam si computerul putin, ca dupa aia se plictiseste singur.

Imaginile sunt graitoare:

- in autocar prin Paris

- tablou la noi in baie

noua perie a lui Zuzu

- si oficiul de turism

O zi absolut superba pentru un engagement photo shooting. Multumiri Adrianei pentru idee.

Ce n-as da sa mai trag o excapada la mare asa cum a fost asta?

A meritat tot efortul de a ma trezi la 2 jumatate noaptea si de a face 4 ore dus si 4 ore intors

Cu ce m-am ales?

Un bronz tare frumos.
Inot pana la geamandura.
Picnic pe plaja cu iaurt si biscuiti digestivi.
Facut chestionare in franceza. Citit articole psihologice in franceza.
Rapane. Midii. Zargan. Bors de peste. Icre de crap. File de crap.

Si cu imagini ca astea:

Pentru ca am vorbit despre muzeul Dali, trebuie neaparat sa va arat cateva imagini pe care le-am furat de acolo. Auzisem intamplator de el, iar prietena mea, cu care am fost la plimbare nu era prea incantata initial, dar atunci cand a iesit de acolo… a spus ca a ramas foarte impresionata .

Muzeul se afla in Montmarte, destul de aproape de Place de Terre, locul unde se intalneau artistii in vremurile bune si unde, de altfel, se pot gasi o gamada de artisti si acum, care fac tablouri pe loc sau doar vand tablouri mai vechi. O zona extrem de pitoreasca… mie mi-a placut la nebunie, cel mai mult dintre toate…

Amatorii pot descarca o prezentare in franceza a muzeului de aici (click dreapta => Save link as).