iam

Iată câteva lucrări despre feminism de la Centre Pompidou.

O vedere de pe turnul Montparnasse. Un Paris abia trezit din somn la ora 9 dimineața. Cea mai frumoasa priveliște a Parisului pe care am văzut-o până acum. Mult mai frumoasă și pitorească decât cea din Turnul Eiffel. Și se stă și la o coadă muuult mai mică!

Se zice că ceea ce faci în prima zi a anului vei face tot anul. Eu mi-am ales să fac cele mai importante lucruri pentru mine: să dorm, să gătesc, să lucrez (da, believe it or not, chiar am muncit azi, ca în oricare altă zi), să scriu pentru blog și să mă dau cu bicla (nu neapărat în ordinea importanței).

Cel mai interesant a fost cu bicla, bineînțeles. Am pornit fără grabă, de data asta urcându-mă pe ea chiar din fața casei noastre. Nu mi-a mai fost frică de mașini, iar ele, mașinile, au decis să rămână acasă mai mult timp azi, lăsându-mă singură pe străzi. Nu pot să spun că le-am dus lipsa.

Am plecat pe drumul deja cunoscut, cu sensul giratoriu de la gară și m-am îndreptat spre oraș. A fost minunat. Încă nu știu foarte clar cum se trece prin sensul giratoriu cu bicicleta, dar mașinile au fost extrem de drăguțe și m-au lăsat de fiecare dată să îmi văd de drum, chiar dacă eu nu am semnalizat. Îmi pare rău că nu o fac, și mă mustră conștiința foarte tare de fiecare dată, dar încă îmi e greu să iau mâinile de pe ghidon fără să mă dezechilibrez. Are cineva idee cum ar trebui să fac? Promit că am să mai lucrez la asta și mâine când voi ieși din nou la plimbare.

Orașul a fost superb. O atmosferă așa de calmă și serenă nu am mai întâlnit de mult. Străzile erau pustii, oamenii încă odihnindu-se după petrecerea de azi noapte. Doar câțiva câini au mai lătrat la mine din curțile pe care le păzeau cu strășnicie. Soarele strălucea vesel în geamuri și pe acoperișuri. M-am simțit atât de bine, m-am bucurat așa de mult că sunt aici și că am posibilitatea să văd și să simt toate astea.

Parcă a fost un timp propice meditației, introspecției și orânduirii planurilor de viitor. Și am ajuns într-adevăr la concluzia că nu trebuie, ci vreau eu să mă bucur mai mult de oamenii pe care îi am în jurul meu și pe care îi iubesc; să fiu mai bună din toate punctele de vedere, dar cel mai mult cu oamenii; să fiu mai hotărâtă cu lucrurile pe care le vreau și să nu mă mai las carried away de lucruri mărunte, fără importanță. Multe ar fi de spus despre plimbarea asta, multe lucruri pe care le-am văzut pe drum, dar și multe pe care le-am văzut în mine. Cel mai important este însă că s-a întâmplat și că în urma ei lucrurile vor fi altfel.

La mulți ani și vouă și fie ca noul al să vă aducă tot ce sperați și chiar mai mult!