Cel mai interesant a fost cu bicla, bineînțeles. Am pornit fără grabă, de data asta urcându-mă pe ea chiar din fața casei noastre. Nu mi-a mai fost frică de mașini, iar ele, mașinile, au decis să rămână acasă mai mult timp azi, lăsându-mă singură pe străzi. Nu pot să spun că le-am dus lipsa.

Am plecat pe drumul deja cunoscut, cu sensul giratoriu de la gară și m-am îndreptat spre oraș. A fost minunat. Încă nu știu foarte clar cum se trece prin sensul giratoriu cu bicicleta, dar mașinile au fost extrem de drăguțe și m-au lăsat de fiecare dată să îmi văd de drum, chiar dacă eu nu am semnalizat. Îmi pare rău că nu o fac, și mă mustră conștiința foarte tare de fiecare dată, dar încă îmi e greu să iau mâinile de pe ghidon fără să mă dezechilibrez. Are cineva idee cum ar trebui să fac? Promit că am să mai lucrez la asta și mâine când voi ieși din nou la plimbare.

Orașul a fost superb. O atmosferă așa de calmă și serenă nu am mai întâlnit de mult. Străzile erau pustii, oamenii încă odihnindu-se după petrecerea de azi noapte. Doar câțiva câini au mai lătrat la mine din curțile pe care le păzeau cu strășnicie. Soarele strălucea vesel în geamuri și pe acoperișuri. M-am simțit atât de bine, m-am bucurat așa de mult că sunt aici și că am posibilitatea să văd și să simt toate astea.

Parcă a fost un timp propice meditației, introspecției și orânduirii planurilor de viitor. Și am ajuns într-adevăr la concluzia că nu trebuie, ci vreau eu să mă bucur mai mult de oamenii pe care îi am în jurul meu și pe care îi iubesc; să fiu mai bună din toate punctele de vedere, dar cel mai mult cu oamenii; să fiu mai hotărâtă cu lucrurile pe care le vreau și să nu mă mai las carried away de lucruri mărunte, fără importanță. Multe ar fi de spus despre plimbarea asta, multe lucruri pe care le-am văzut pe drum, dar și multe pe care le-am văzut în mine. Cel mai important este însă că s-a întâmplat și că în urma ei lucrurile vor fi altfel.

La mulți ani și vouă și fie ca noul al să vă aducă tot ce sperați și chiar mai mult!

O biserică superba, atât pe afară, cât și pe dinăuntru, construită între secolele al XIII-lea și al XIV-lea, într-un stil ce face trecerea de la gotic la renaștere. Are o clopotniță superbă, ce datează din secolul al XIV-lea, înaltă de 80 de metri, și o orgă plasată în mijloc.

Întâmplător, chiar în momentul în care am vizitat-o, adică într-o sâmbătă oarecare la prânz, am asistat la un minunat concert de orgă. A fost atât de frumos, simplu și diafan, încât nu mai ne venea să plecam. Ce m-a cucerit în mod deosebit a fost faptul că cel care cânta nu părea că o face pentru cineva anume, mai degrabă pentru el însuși și pentru Dumnezeu, biserica fiind aproape goală, în afara câtorva vizitatori răzleți.

În afară de orga, am mai descoperit o istorie a creștinării Africii, cu evidențierea celor mai importanți emisari ai bisericii și niște rugăciuni făcute de enoriași. Poate pentru catolici e un lucru obișnuit ca enoriașii să-și compună propriile rugăciuni, dar pentru mine a fost ceva cu totul deosebit. Una dintre aceste rugăciuni mi-a atras atenția, fiind dedicată șomajului, angajaților și angajatorilor. Nu am putut să nu iau și eu una dintre foi. Iată cum sună ea:

Béatitudes pour temps de chômage

Bienheureux ceux qui ont choisi de partager,
Ou qui risquent de s’appauvrir pour créer des emplois:
Car ils se comportent fraternellement comme des fils de Dieu.

Bienheureux ceux qui renoncent à cumuler des emplois
qui ne leur sont pas nécessaires pour vivre
car ils font la part des autres.

Bienheureux les fonctionnaires qui facilitent les démarches
et étudiant sérieusement les problèmes qu’on leur confie,
car ils savent que leur travail est au service du bien commun.

Bienheureux les banquiers, les commerçants et les courtiers,
qui ne profitent pas de la pénurie,
pour ne augmenter leurs gains, même de façon légale,
car ils comprennent où est leur trésor.

Bienheureux les salaries
qui refusent des horaires excessifs trop fréquents
et renoncent aux heures supplémentaires
pour mieux partager le travail et les revenus.

Bienheureux les employeurs qui, face a une mévente durable,
cherchent a diversifier leur activité ou à réduire les horaires
au lieu de réduire les effectifs.

Bienheureux les hommes politiques et syndicaux
qui s’attachent a trouver des solutions réalistes au chômage.

Bienheureux vous tous qui faites preuve d’imagination
pour contribuer à réduire le chômage et l’exclusion
et qui mettez en œuvre la fraternité du Royaume des cieux,
car votre récompense sera de partager la joie des fils de Dieu.