iam

Totul a pornit de la filmuletul de mai jos.
De fapt nu, gresesc. A pornit de la o reclama pe care am vazut-o la cinema. Deci, eram la Infern de Ziua Îndrăgostiţilor 3D, which totally sucks! Daca nu ati fost, recomand calduros nici sa nu o faceti. Un film asa prost nu am mai vazut de foarte multa vreme. O actiune predictibila, personaje fara pic de credibilitate, actori slabi. Efectele in 3D au fost foarte interesante, dar atat.
Asa deci, sa revenim la subect!
Asteptam sa inceapa filmul si rontaiam niste floricele. Mmm. Cand, ce-mi vad ochii! Star Trek: The Future begins. Wow, fara sa tin cont de titlul pompos am zis ca asta e! Trebe neaparat, dar neaparat sa mergem la asta. Am facut program pentru miercurea urmatoare ca e musai sa il vedem. Fanul infocat din mine nu mai putea de bucurie si topaia de colo colo.
Zis si facut! Dar la fata locului, a fost o mare dezamagire. Adica, sigur… efecte speciale super.. actori, care mai de care… mai ales Zachary Quinto, care e un actor minunat. Stiu asta pentru ca l-am urmarit cu sufletul la gura in Heroes.:D
Dar altfel, oamenii care au facut filmuletul de mai jos… au avut mare dreptate. Parca e copiat la indigo din Star Wars, fara pic de personalitate si cu un scenariu slab si destul de predictibil. Chiar si eu care sunt fan inrait SF si as inghiti aproape orice numai sa fie digerabil am ramas putin desumflata cand am plecat acasa.

Citeam deunazi pe situl teroristei despre romane politiste.
Cred ca in ultima vreme, gustul tuturor se indreapta mai mult care romanele politiste, SF si Fantasy.
Imi amintesc ca atunci cand am fost in Londra (acum multi, multi ani) adica prin 2003, am fost foarte uimita sa descopar nu numai ca exista camere intregi (in librarii) dedicate acestor genuri, dar chiar librarii cu totul dedicate genului politist.
Atunci am vazut pentru prima data cum arata o librarie in adevaratul sens al cuvantului. Cand am intrat prima data in Waterstones, nu mi-a venit sa cred cat de frumos si minunat era. Nu mai vazusem in viata mea o librarie care sa aiba 5 etaje (numai cu carti – deci FNAC nu se pune) si care sa mai aiba si o cafenea inauntru. Pe vremea aceea nu se inventase inca Carturesti.

Tot acolo am deprins si cultul semnelor de carti. O adevarata arta!! Ati observat ca semnele de carti sunt la noi cumva dosite in librarii? Chiar si la Carturesti le gasesti pe undeva intr-un colt, doar, doar le facem sa ocupe cat mai putin loc. Ei bine, la englezi… semnele de carte erau la mare cinste… si intotdeauna intr-un loc bine gandit, poate te impiedici totusi si iei unul care nu costa prea mult. Nici nu mai vreau sa mentionez aici ce modele frumoase aveau.

Asa deci, sa revenim la romane politiste.

Am intrat pentru prima data intr-o librarie de gen… acum multi ani. In prima faza nu prea mi-a facut mie asa o impresie grozava, mai ales ca nu prea recunosteam nici un autor. Pe urma mi-am dat seama cat de misto era si ce chestii faine erau acolo. Am plecat dupa ceva vreme in care am admirat rafturile, putin cu coada intre picioare, pentru ca nu cumparasem nimic (ce-i drept, banii de bursa nu erau multi) si pentru ca eram atat de inculta si nu auzisem de autorii aia.

La noi, cred ca exista si o preconceptie fata de genurile SF, Fantasy si politist. De parca acele carti nu ar fi carti in adevararul sens al cuvantului…. parca ar fi asa… o literatura usoara, de duzina… mai ceva ca romanele de dragoste ale Sandrei Brown. Sigur s-a auzit putin de cativa autori, unii mai buni, altii doar foarte cunoscuti, dar nu prea exista o cultura a genului. Sigur, ele sunt 3 genuri diferite, dar cred ca iubitorii unuia dintre genuri se regasc usor si printre fanii celorlalti.

Mie imi plac foarte tare, ma relaxeaza, ma fac sa imi pun mintea la contributie, dar si sa citesc pe nerasuflate serii intregi.

Am vazut duminica un documentar foarte deprimant despre Biblioteca Nationala, in care se prezenta modul inadmisibil in care se pastreaza cartile si un interviu cu doamna Elena Tarziman, directoarea Bibliotecii Nationale, ce mi-a fost profesor in facultate. O persoana deosebita, care lupta din pacate cu morile de vant.

Biblioteca Nationala a Romaniei se afla pe locul doi in Europa, dupa Franta, ca numar de volume detinute. Din pacate aceste capodopere sunt tinute in momentul de fata intr-un beci care nu are nici macar curent electric. Aceste lucrari istorice ar trebui tinute in incaperi cu atmosfera controlata. Nu e nevoie de mult efort deoarece exista in centrul Bucurestiului o cladire destinata Bibliotecii care asteapta de 18 ani sa fie terminata pentru ca institutia sa se poata muta la ea “acasa”. Trebuie sa se treaca peste toata birocratia asta si peste incapatanarea celor ce au puterea in mana pana nu e prea tarziu, deoarece pe zi ce trece aceste comori literare se degradeaza. Este o lupta impotriva timpului. Trebuie sa se actioneze cat mai repede.

In ultima vreme am stat de vorba cu foarte multi blogeri iubitori de carti. Cred ca acesti iubitori ar trebui sa creasca awareness-ul in legatura cu aceste probleme pe care le are biblioteca. Stiu ca e putin fata de ceea ce se poate face, dar sunt sigura ca si acest putin conteaza.

Am primit azi un link catre o petitie online pentru salvarea patrimonului national, aflat in depozitele acestei biblioteci.

Yay! Happy! Happy! Joy! Joy! ^ – ^

Tin sa multumesc din tot sufletelul meu de cititor inrait sitului, dar mail ales lui Cristi Mitran care a organizat concursul.

Carticica pe care am castigat-o este Marginea fundatiei a lui Asimov. Si bonus, va fi semnata de toti cei de la Bookblog.

Numai bine a picat, caci planuiam sa recitesc toata seria.

Brad Pitt in Burn after reading

O comedie excelenta pentru o sambata seara. Un film al fratilor Coen cu George Clooney, Brad Pitt, John John Malkovich si o delicioasa Frances McDormand, care m-a impresionat in mod deosebit.
Imi aduc aminte de O Brother, Where Art Thou?, un film superb, cu o coloana sonora pe care inca o mai ascult din cand in cand. Iata ca inca o data Clooney si fratii Coen demonstreaza cat de bine lucreaza impreuna. Ce-i drept ce-i poti reprosa lui Clooney. Face si el ce poate. La fel si cu Brad Pitt. Este absolut hilar in rolul lui Chad si parca i se potriveste manusa. In fine, asta demonstreaza cat de bun actor e si ca toate rolurile i se potrivesc perfect.
De-abia astept sa vad The Curious Case of Benjamin Button, pentru care am inteles ca are sanse foarte mari la Oscar.
Burn After Reading sau cum i se zice la noi Citeste si arde, este un film ce merita vazut. Ce-i drept nu are o profunzime artistica, dar are un comic de situatie cu totul deosebit. Replicile sunt bine alese, iar interpretii… no comment, cred ca mai bine alesi nici nu se putea. Pentru o seara de weekend este un film foarte potrivit.