iam

Ce faci cand astepti pe cineva si esti aproapre sigur ca nu mai vine? Dar tu totusi speri si ti-ai facut timp sa-l vezi? Ba chiar nu ti-ai vazut de ale tale special pentru asta?

Pe mine ma cuprinde o tristete infinita. Parca toate corabiile se ineaca si se duc vertiginos spre o cascada de unde nu mai e cale de intoarcere.  Lumea devine mai intunecata, nori de furtuna se anunta la orizont, iar lumea se apropie de sfarsit.

Apoi primesti un telefon si iaca totul devine minunat. Fireste ca vine!

Atmosfera se aprinde ca o lampa in intuneric, iar panurile si ideile incep sa sclipeasca precum licuricii. Oaaaa, ce minunat o sa fie!

Chiar si soarele e mai frumos!

Photo (c) Judy Van Den Heuvel

… crying is for woussies!

Mereu am crezut despre mine ca sunt o … “bitch”.

Mi-a placut sa fac lucrurile asa cum am crezut eu ca e mai bine, am tinut mortis la parerile mele si am incercat sa le demonstrez pana in panzele albe. Nu am cedat ca o mironosita in conflicte si am primit chiar si mustrari cum ca ii chinui pe oamanii din echipa mea (editori si programatori) cu exigentele mele. Ce vremuri!

De curand mi s-a demonstrat contrariul. Ei bine, I’m the good girl!

Am fost de-a dreptul socata. Cum asa? Nu sunt eu fata aia egoista si rea despre care se vorbea acum cativa ani? Si cat m-am mai batut cu pumnul in piept ca e asa!

Ziua in care am aflat adevarul a fost una trista. Toate ideile mele preconcepute s-au daramat si m-am trezit ca trebuie sa o iau de la capat. (Sigur, intre noi fie vorba, a fost foarte usor sa imi fac repede alte idei preconcepute cu totul noi si minunate.)

Din pacate, odata cu aceste constatari am realizat cat de mult am compensat in relatiile pe care le-am avut cu oamenii din jurul meu. Cat de mult am dat de la mine, atunci cand am vrut ca totul sa mearga bine. Asa cum zice un prieten “Sa facem sa fie bine!”. De fapt asta nu e in sine un lucru rau, dar, ca in orice, atunci cand daruiesti prea mult, cei din jur se plictisesc si te parasesc pentru o prada mai interesanta, care poate le da mai mult de furca.

Legea atractiei.

Asta a fost de fapt surpriza cea mai mare. Adica eu sunt o dragutza si voi nu ma vreti? Cum asa?

Din nou o zguduitura existentiala pe planul ideilor mele. Pai si atunci? Ce ma fac?

Am stat si am rumegat aceasta noua dilema si din fericire am primit un colac salvator. Mi s-a recomandat o carte pe care nu as fi pus mana niciodata, dar despre care se spune prin vecini ca e scrisa despre mine: “Why men love bitches”.

Nu trebuie sa mai mentionez ca ma regasesc destul de bine in prototipul fetei bune in relatiile mele cu sexul opus, dar si in celelalte relatii in general. Sfaturile pe care le gasim in carte sunt numai bune de pus in practica, dar eu am o mare mare dilema:

Ce fac daca eu sunt o fata buna si vreau sa fiu bitchy? Mint?

Vi s-a întâmplat vreodată să fiți agresivi fără să vreți?

Da, sigur că da.

Dar vi s-a întâmplat să vă treziți în timp ce erați agresiv și răutăcios cu cineva și să vă dați seama că ceva e în neregulă?

De curând, am participat la un curs. S-au discutat niște subiecte fierbinți, despre care toți cei prezenți ne-am dat cu părerea, mai inspirat sau mai puțin, mai pe placul meu sau nu. La un moment dat însă, a vorbit o gagică, care era evident de altă părere. De obicei, sunt o foarte bună ascultătoare și dau ocazia tuturor să se exprime pentru că îmi place să învăț de la cei din jurul meu tot ce e mai interesant și să ascult opinii diferite de ale mele. De data asta însă, nu am lăsat-o să vorbească, am contrazis-o de la primele cuvinte și totul pe un ton superior, al unei persoane atotștiutoare,deși săraca nu avea nici o vină.

În timpul pledoariei mele, la un moment dat mi-am dat seama că sunt bitchy și că nu e locul și nici cazul să fiu așa. Și am încetat. Dar m-a făcut să mă gândesc foarte mult la felul în care am reacționat, la ce anume m-a determinat să mă comport așa. Așa că am fost mai puțin atentă la curs după aceea.

Deși am analizat foarte mult situația, am aflat puține lucruri clare. Asta mă face să mă gândesc de unde vine această agresivitate și mai ales, de câte ori am recurs la ea, fără să îmi dau seama?

Mă întreb în câte situații și câți oameni nu trec prin același model, fără să își dea seama că agresivitatea și malițiozitatea cu care îi tratează pe unii parteneri de dialog are o cauză externă celor doi, care nu își are locul acolo, deci nu trebuie invocată.