iam

Am întârziat cu o zi. Știu, sunt vinovată!

Nu încerc să scap basma curată, dar ultimele 2 zile au fost o gaură neagră care mi-a supt energia și inspirația. Uff… Ce bine că s-a terminat și că am ieșit pe partea cealaltă întreagă și cu prima mea traducere oficială din franceză! Sunt foarte mândră de mine și aștept cu nerăbdare să se mai întâmple.

Așaaa, să revenim la fotografia de azi. A fost produsul unei simple acțiuni care ar trebui să se întâmple în fiecare dimineață, numai că eu ieri am uitat. Așa că azi dimineață după ce am făcut duș mi-am șters ochelarii șiii… wow ce sentiment excepțional am avut! Lumea era mai frumoasă, lumina mai luminoasă, culorile mai vii…. așa cum nu le mai văzusem până acum… Parcă ieșisem dintr-o ceață soioasă care mă chinuise, iar acum era liberă să zbor. A fost un sentiment de totală eliberare.

Cu ocazia escapadei la Paris, am tras o raită și prin una dintre cele mai celebre librării, care e și anticariat în același timp, Gibert Jeune. Dacă vă aflați din întâmplare pe lângă cartierul latin, nu ratați această librărie, cu mai multe etaje, fiecare etaj fiind specializat pe un anumit gen de cărți.

Pentru că ne-am adăpostit pe ultima sută de metri de o ploaie torențială, cu puțin timp înainte de închidere, nu am apucat să iau decât o cărțulie mică numai cu tarte. E foarte frumos realizată, cu rețete destul de simple și bine explicate. M-am îndrăgostit pe loc.

Prima rețetă pe care am gătit-o este cea de tartă cu spanac. A fost extrem de ușor de făcut și foarte gustoasă. Promit să revin cu rețeta în câteva zile.

Well, this is hard!
Am citit o mulțime de lucruri anul ce tocmai a trecut și sunt foarte mândră de mine. Asta se datorează în mare parte faptului că am trecut peste o barieră psihologică, aceea de a citi tot ce mi se pare interesant. Fie că e literatură SF, ghid practic, roman polițist sau ficțiune standard, am citit tot ce mi-a trecut prin mâna cu dedicație și extaz. Și asta doar pentru că mi-am dat voie să citesc tot ce mi-a făcut cu ochiul.
Făcând un mic calcul, am citit 65 de cărți, adică peste 1 carte pe săptămâna și cu 39 mai multe decât anul trecut! Wow! This is progress! Singurul regret pe care îl am este că nu am avut atât de mult timp să scriu despre ele, dar cu siguranță voi remedia asta anul acesta.

Iată și o listă subiectivă a celor mai bune cărți în ordine aleatorie:

literatură română

• Filip Florian – Zilele regelui
• Aurora Liiceanu și Alice Năstase – Despre iubire
• Lorena Lupu – Rondo Capriccioso

literatură internațională

• Haruki Murakami – Kafka on the shore
• Mark Haddon – O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții
• Jeanne Duprau -  City of Ember
• Jose Saramango – Evanghelia după Isus Cristos
• Yann Martel – Life of  Pi
• Mori Ogai – Dansatoarea
• Doris Lessing – Les grand meres
• Karen Kingston – Clear your clutter with feng shui
• Dan Rhodes – Timoleon Vieta come home
• Michael Feiner – The Feiner points of leadership
• Phillipe Lechermeier – Princesses oubliees ou inconnues
• Un pământ nou – Eckhart Tolle

Wow! What a beautiful treat!

M-a cucerit imediat, chiar de la primele pagini, și cu greu am putut rezista să nu o termin toată într-o noapte. Am mai lăsat ca să mai pot savura și a doua zi puțin. O poveste de dragoste foarte frumoasă între o adolescentă, puțin neîndemânatică, și un vampir bătrân în corpul unui adolescent superb de 17 ani. Sigur, e o carte extrem de siropoasă, cu replici romantice la fiecare pagină, care nu te învață decât să ai puțină răbdare până la sfârșit, pentru că sigur nu o sa ai ce pierde.

Știu că a apărut de ceva vreme la noi. Am văzut-o pe toate tarabele și la toate chioșcurile, dar nu mi s-a părut suficient de interesantă să o și cumpăr. Mi-am zis ca după Dracula al Stoker… nu prea se mai poate altceva remotely interesant despre vampiri, iar apoi știm cu toții care e faza cu mitul nostru național. M-am înșelat. Chiar e o carte minunat scrisă, fără o intrigă ieșită din comun, fără artificii spectaculoase, dar cu destul suspans încât să nu te lase să stingi lumina și să te culci.

Ce m-a fascinat de fapt, a fost dialogul. Schimbul de replici dintre cei doi îndrăgostiți este atât de romantic, clasic, dar în același timp cu o notă de stranietate, neștiind niciodată când echilibrul fragil dintre cei doi se poate rupe și ceva necugetat se poate întâmpla. E adevărat că am citit-o în engleză (de la mediateca din Argentan, sic!), ceea ce a contribuit pe deplin la bucuria cu care am savurat fiecare fraza.

Frumoasă lectură de vacanță!

Din curiozitate, am văzut și filmul, chiar a doua zi. Traiască Internetul!

Am fost foarte dezamăgită. În primul rând actorii sunt destul de prost aleși. Se vede clar că sunt începători, nereușind să redea suficient de bine multitudinea de sentimente ce se regăsesc în paginile cărții. Bella e complet nereușită, atât în jocul actriței, cât și ca vestimentație. Nici Edward nu e mai breaz, dar măcar gros planurile cu el sunt uimitoare, reușind redea cu suplețe și naturalețe avalanșa de sentimente.

Apoi, ca de obicei, scenarista a ciopârțit lucrurile puțin, a adăugat câte ceva de la ea, în speranța de a face lucrurile să pară mai dinamice. Nu prea i-a reușit. Nu recomand.

Sau Talentul face capitalul să danseze de Kjell A. Nordström și Jonas Ridderstråle. Un bestseller internațional? Sigur, poate acum 5-6 ani, atunci când a fost lansată. Acum însă, este puțin cam trecută. Asta sau eu am ajuns la un nivel de înțelegere la care poate nu îmi mai spune nimic.
Mi-a plăcut foarte mult stilul lejer, cu exemple din belșug, prin care au ales cei doi să explice diverse chichițe economicești. Cam prea jucăuș și copilăresc pentru mine, dar mișto.
Am reținut totuși câteva detalii interesante. Iată-le mai jos:

• “puterea e în mâinile poporului… metamorfoza consumatorului de-a lungul ultimilor 40 de ani, de la șoarece chiț-chiț la leul care rage. Drăguțul, prostuțul și umilul s-a făcut al naibii, deștept și pretențios.”
• “diversitatea în sine nu e bună sau rea – este și atât. Diversitatea devine ce vrem să scoatem noi din ea.”
• “Oamenii nu încetează să gândească doar dacă pleacă de la birou. Mulți lucrează chiar și în cursul somnului, procesând ideile în vise.”
• “Ca multe alte materiale, orice tip de cunoaștere se prezintă în trei forme diferite: gazoasă, fluidă și solidă. Starea de gaz se regăsește în ce avem în mințile noastre. Cunoașterea fluidă apare atunci când discutam despre diverse lucruri cu alții. Cunoașterea solidă este materia care se concretizează în ofertele pentru clienți, în practici și sisteme. Prin urmare, o mașină, un PC, un program de software, o înghețată sau ce-o fi înseamnă, în realitate, nici mai mult nici mai puțin decât creativitate înghețată. Ne vine o idee (gaz), începem să o discutăm cu alții, fluid și în ultimul rând, dezvoltăm o ofertă pentru clienți (solid). Cu cât solidificam mai abitir cunoașterea, cu atât mai multi bani putem face.”
• “Nu vizitatorii galeriilor de arta i-au spus lui Picasso să inventeze cubismul. Nu fanii jazzului i-au sugerat lui Miles Davis să cânte cu cântăreții de hip-hop. Nu cinefilii i-au propus lui Lars von Trier, regizorul danez, să facă Breaking the waves. Și, mai mult ca sigur, nu clienții au venit cu ideea să deschidă CDNOW sau Amazon.com. Dacă vreți să faceți ceva cu adevărat original învățați să va ignorați clienții.” Ruxi ar avea multe de spus despre asta.
• “În unele situații, anumiți clienți sunt cei mai buni consultanți ai tăi (și, întotdeauna, mai ieftini).”
• “Managerul zilelor noastre are extraordinarul avantaj că angajații și clienții nu au fost nicicând așa isteți. Un șef cu mintea la el îi tratează ca pe niște bunuri de preț, nu ca pe un preș.”
• “Lipsa diversității (într-o companie) duce adeseori la gândire colectivă și constipație intelectuală. Toți știm ce gândesc ceilalți, așa că ce rost mai are să vorbim cu ei.”