iam

Autor: Nicola Routledge
Ilustrator: Bo Lundberg
Titlu: Massage pour chat: Un pur moment de détente partagé…
Titlu original: Cat massage – Expert Know-How at your Fingertips
Editura: Editions Tredaniel
Numar pagini: 96
Apariție: 2008
Prima ediție: 2004
Rating:

O cărticică mică și veselă ce te apropie mai mult de mâța proprie și personală și care te învaţă cum să o faci să se simtă în al nouălea cer (și asta nu implică nici una dintre vieţile sale!). Nu e ea prea mare, dar sunt exact atâtea sfaturi cât îți trebuie trebuie ca să înveți ceva și să nu te plictisești.
Mie mi-a luat ceva să o citesc din două motive: e în franceză, iar franceza mea nu e cea mai grozavă, iar al doilea a fost că am vrut să pun în practică ce citeam pe mâțele binecunoscute: Zuzu și Rodi. Cei ce o știu pe Rodi, pot să afirme că nu stă nici neam la mângâiat, dar acum când ne prinde cineva și ne gâdilă unde trebuie… hmm, să zicem că rezultatele se văd cu ochiul liber și se aud cu urechea! În ceea ce o privește pe Zuzu, martorii nu au cum să realizeze beneficiile masajului pentru că oricum noi dormeam bot în bot dinainte.

Am învățat denumirea oaselor, a mușchilor și cel mai important că atunci când pisica este rănită, are o problemă de sănătate sau a fătat de curând nu trebuie să fie masată. De asemenea, nu trebuie să i se dea hrană vreo 2 ore după masaj, iar când se face e de preferat să stea pe o păturică mai caldă sau într-un loc însorit. Pisica va bea mai multă apă după masaj, iar asta o va ajuta să elimine mai bine toxinele

Masajul este extrem de benefic din mai multe puncte de vedere: calmează durerile musculare ale pisicilor mai vârstnice, pune sângele în mișcare (cum se zice), ajută la eliminarea toxinelor, crează o relație cu stăpânul și de asemenea ajută atunci când mergeți la veterinar.

Sunt o sumedenie de tehnici de masaj, care de care mai interesante, pe care vă sfătuiesc să le încercați. Eu le-am încercat pe toate și apoi am observat care sunt preferatele mâțelor și am insistat mai mult pe ele. Fiecare mâță e unică, așa că trebuie să descoperiți singuri ce și cum îi place.

Mi-au plăcut foarte mult ilustrațiile făcute de Bo Lundberg. Un tip cu adevărat talentat, care știe să schițeze personalitatea unei pisici cu doar câteva linii. Am spicuit și eu câteva pentru deliciul vostru.

Copyrightul pentru fotografia lui Bo Lundberg aparține Grain Edit.

Autor: Orson Scott Card
Titlu: Copiii minții
Titlu original: Children of the Mind
Editura: Nemira
Colecția: Nautilus SF
Numar pagini: 432
Apariție: Ianarie 2006
Prima ediție: 1996
Rating:

M-am simțit puțin obligată să citesc Copiii minții. Era ultima din seria Saga lui Ender și era evident că trebuie să o termin.Până la urmă chiar eram curioasă ce se întâmplă. Dar deși simțeam cum această obligație trona cumva deasupra capului meu… am încercat cât de mult am putut să o evit. Până la urmă, pentru că mie îmi plac lucrurile duse până la capăt, am cărat-o cu mine în Franța și am citit-o. Eram sigură că o să mă prindă, măcar puțin și deși am fost ocupată până peste cap de 2 deadline-uri, tot am reușit să mai fur câte un capitol pe ici pe colo.

Așteptările mele legate de ea au fost destul de vagi. A trecut destul de mult timp de când am citit Xenocidul, iar lucrurile importante mi-au ieșit puțin din minte. M-a surprins destul de placut, mai ales că nu a încercat atât de evident să-mi amintească tot ceea ce s-a întâmplat în celelalte cărți, insultându-mi inteligența și memoria. A făcut acest lucru discret, lăsând ca totul să se întâmple natural, ca într-o conversație, când pui singur cap la cap detaliile din ceea ce îți spune interlocutorul. Un adevărat interlocutor.

Așa cum toată lumea se aștepta, povestea lui Ender merge mai departe, dar și a copiilor create de el în prima călătorie în Exterior, fratele său Peter și a sora sa Valentine. Jane, aiua ce trăiește în legăturile dintre ansibluri, este și ea prezentă, mai mult decât în primele volume, iar de data asta Card se ocupă cu atenţie de ceea ce gândește și simte de-a lungul transformărilor pe care le suferă. Nu vreau să dau foarte multe detalii asupra acțiunii. E păcat să stric surpriza celor care nu au citit și apoi, odată ajuns în mijlocul cărții, totul devine destul de predictibil, cu un happy end la care toată lumea se aștepta.

A fost frumoasă, dar cam prea ușurică. Au fost interesante comentariile psihologice și filozofice, care m-au prins, mult mai mult decât în celelalte cărţi, în special cele legate de natura umană. Dar la o carte SF, acţiunea nu trebuie să fie previzibilă. Cel puţin în accepţiunea mea.

Am primit o nouă leapșă de la călător și cu drag mă execut! Ah, de când nu a mai fost o leapșă despre cărți!

1. Când citiți, pentru a marca locul unde ați rămas cu lectura, folosiți semne de carte sau îndoiți paginile?
Cel mai des folosesc semne de carte. Îmi plac foarte mult, am chiar și o colecție! Întotdeauna când merg la un muzeu nou îmi cumpăr cel puțin unul. Am făcut o mică obsesie, rugându-mi chiar și prietenii să-mi trimită vederi sub formă de semn de carte.
Atunci când citesc ceva ca să învăț sau o carte de business, folosesc postit-uri, ca să îmi aduc aminte pasajele importante.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Nu am primit nici o carte în ultima vreme. Sunt foarte dezamăgita! Cineva ar trebui să se sesizese și să remedieze situația!

3. Citiţi în baie?
Mda. Busted.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
Da, am avut niște tentative de scris proza când eram în liceu. Nu erau chiar rele, dar m-am oprit. Poate la bătrânețe am să-mi scriu memoriile sau niște cărți pentru copii.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Se vede că editurile se străduiesc suficient să atragă atenția cititorului. Sunt câteva care îmi plac, cum ar fi Cartea de pe noptieră, Biblioteca Polirom, Desenul din covor și Laur de la Editura Art, Opere XX  și Rao Clasic de la Rao a fost o vreme preferata mea, dar mi-a cam trecut. Acum au una nouă Rao Contemporan care arata bine. Le apreciez mult și pe cele de la Adevărul și Cotidianul, pentru că au popularizat lectura și au adus-o la prețuri foarte accesibile în formate de bună calitate atât pentru cărți clasice cât și contemporane. De fiecare dată când merg cu metroul mă bucur să văd tineri citind din aceste colecții.

6. Care este cartea preferată?
Nu pot să spun că am o carte preferată. Nu cred în conceptul ăsta. Eu am iubit foarte multe cărți, dar am evoluat și am găsit altele mai interesante de fiecare dată. Pot să spun însă ca în adolescență am avut 2 mari iubiri: Faraonul de Prus și Turgheniev, de care citeam orice prindeam.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Nu recitesc foarte des, dar acum mi-aș dori să recitesc Magicianul de John Fowles și Pădurea norvegiană de Haruki Murakami. Le-am citit cu foarte mult timp în urmă și cred că le-aș înțelege mai bine acum.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Eh, cred că puțini mai sunt în viață și apoi dacă i-aș vedea cred că m-aș emoționa foarte tare, m-aș bâlbâi puțin și nu aș ști ce să zic. Probabil aș pune întrebări tâmpite despre felul cum au scris cărțile care îmi plac.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Da, întotdeauna. Cu cea mai bună prietenă sau cu cine prind. De obicei împărtășesc entuziasmul meu vis-a-vis de cărți cu oricine pot, doar să stea puțin să-i zic. Apoi îmi place să scriu despre ele, dar sunt destul de leneșă ca să scriu despre toate.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Într-o vreme erau coperțile și descrierea de pe coperta 4, apoi am început să citesc din recomandările prietenilor și cărțile despre care citesc pe bloguri.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Nu știu. Sunt mulți clasici care ar trebui citiți, dar depinde așa de mult de gusturi încât e greu să mă pronunț. Cred că cel mai important este să citești oricum și oricând. Apoi, după o vreme îți formezi un gust propriu și începi să știi ce să alegi, astfel încât să îți placă.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Evident că în pat. Cine nu a răspuns așa la întrebarea asta. Apoi pot să citesc în metrou, autobuz, tren, avion, pe stradă, în parc, pe jos… oriunde de fapt.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Noaptea de obicei e liniște și asta îmi place cel mai mult. Pot să mă cufund complet în cartea pe care o am în mâini. Dar citesc cu plăcere și cu muzică.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da. Deseori citesc așa.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Citesc orice îmi pică în mână. Deși am o predilecție pentru cărțile împrumutate. Parcă ceea ce are altul e mult mai interesant.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Esențială. Lumea unde pot să visez, să uit de mine și de tot ce mă înconjoară.

Dau și eu leapșa mai departe: Biancăi, lui Cristi și Ionucăi.

Am întârziat cu o zi. Știu, sunt vinovată!

Nu încerc să scap basma curată, dar ultimele 2 zile au fost o gaură neagră care mi-a supt energia și inspirația. Uff… Ce bine că s-a terminat și că am ieșit pe partea cealaltă întreagă și cu prima mea traducere oficială din franceză! Sunt foarte mândră de mine și aștept cu nerăbdare să se mai întâmple.

Așaaa, să revenim la fotografia de azi. A fost produsul unei simple acțiuni care ar trebui să se întâmple în fiecare dimineață, numai că eu ieri am uitat. Așa că azi dimineață după ce am făcut duș mi-am șters ochelarii șiii… wow ce sentiment excepțional am avut! Lumea era mai frumoasă, lumina mai luminoasă, culorile mai vii…. așa cum nu le mai văzusem până acum… Parcă ieșisem dintr-o ceață soioasă care mă chinuise, iar acum era liberă să zbor. A fost un sentiment de totală eliberare.

Cu ocazia escapadei la Paris, am tras o raită și prin una dintre cele mai celebre librării, care e și anticariat în același timp, Gibert Jeune. Dacă vă aflați din întâmplare pe lângă cartierul latin, nu ratați această librărie, cu mai multe etaje, fiecare etaj fiind specializat pe un anumit gen de cărți.

Pentru că ne-am adăpostit pe ultima sută de metri de o ploaie torențială, cu puțin timp înainte de închidere, nu am apucat să iau decât o cărțulie mică numai cu tarte. E foarte frumos realizată, cu rețete destul de simple și bine explicate. M-am îndrăgostit pe loc.

Prima rețetă pe care am gătit-o este cea de tartă cu spanac. A fost extrem de ușor de făcut și foarte gustoasă. Promit să revin cu rețeta în câteva zile.