
Autor: Charlaine Harris
Titlu: The Southern Vampire Mysteries
Editura: Ace
Apariție: 2008
Prima ediție: 2001
Rating: 




The Southern Vampire Mysteries este o serie destul de lungă (în prezent 10 carți, a 11-a își face apariția în mai anul acesta) de cărți cu și despre vampiri. Acțiunea se petrece într-un mic orășel fictiv din Louisiana, Bon Temps, unde o barmaniță cu abilități telepatice, Sookie Stackhouse, are parte de tot felul de aventuri care mai de care mai sângeroase.
Am auzit de prima carte din serie acum câțiva ani, cred că prin 2008, înainte de Crăciun când făcusem un barter cu Editura Corint pentru a da premiu niște cărți la un concurs pe un site pentru femei. Colega mea, care semnase deal-ul se întorse prin nămeți cu 3 cărți, așa ca bonus, să putem începe deja să organizăm concursul. Printre ele Culcă-te cu mine de Joanna Briscoe (destul de plictisitoare, am aflat eu după ce m-am chinuit vreo câteva luni să o termin) și Mort până la apus (Dead until Dark) de Charlaine Harris, pe care am desființat-o din prima, pe motiv că e o carte ușurică.
Apoi, după ce a mai trecut timpul, am auzit tot felul de lucruri despre ea, cum ar fi: o prietenă bună le-a comandat în engleză (am început deja să nu mai citesc în română de când cărțile în engleză au devenit așa de ieftine) și le-a citit pe nerăsuflate în vreo câteva zile, iar cei de la HBO au ales să facă un serial TV după ele, True Blood, care a luat și un Golden Globe, pentru rol principal feminin. Dacă au avut un asemenea succes, mi-am zis eu, trebuie neapărat să vedem ce-i cu ele, așa că am făcut repede rost de ele și m-am pus pe citit.
Coperta pe care au ales-o cei de la Corint (aceeași cu coperta sub care a apărut prima ediție), mi se pare o alegere foarte neinspirată, celelalte, care aduc puțin cu afișul de la HBO sunt mult mai atrăgătoare. Știu că multă lume spune să nu judeci cărțile după copertă, dar în realitate știm cu toții că defapt de multe ori alegem cărțile după cât de frumoasă, interesantă sau originală este coperta. Pentru mine este un obicei foarte valabil, mai ales pentru cărțile despre care nu am auzit nimic. Cum spuneam, deci, o alegere destul de neinspirată, deoarece pe fiecare copertă sunt prezentate ilustrații rudimentare cu o blondă, câțiva vampiri și alte animale care sunt prezente în cărți. Ilustrațiile în sine nu sunt rele, dar ar fi putut fi muult mai atrăgătoare.
În ceea ce privește acțiunea, trebuie să mărturisesc că nu este una dintre cele mai solicitante din punct de vedere intelectual, poate doar fizic, pentru că îți ia destul de mult să le citești. Cu toate acestea, eu m-am simțit foarte bine cât timp le-am citit. Sunt destul de antrenante, deși se vede că sunt scrise de o gagică pentru gagici care apreciază romantismul, discuțiile despre haine și comportamentul ciudat al unor bărbați (??!!), destul de indescifrabil de obicei, dar pus aici pe seama naturii lor duale de jumătate oameni, jumătate animale sau din cauza tensiunilor importante din viața lor.
Personajul principal, Sookie, o blondă telepată “de la țară”, descoperă lumea fascinantă a ființelor supranaturale, cu ajutorul iubiților ei vampiri, vârcolaci, shape-shifters, tigri, pantere și alte asemenea. Universul în care trăiește ea, o America foarte asemănătoare cu ceea ce știm că există în zilele noastre, cu singura excepție că vampirii au ales să spună lumii despre existența lor, odată ce japonezii au inventat prima formă de sânge artificial, creată special pentru ei.
Pentru o vreme, viața lui Sookie decurge normal sau, în fine, cât se poate de normal pentru un telepat care citește gândurile celor din jurul său, până când în orășelul ei își face apariția primul vampir. După asta, totul începe să o ia razna, iar pentru Sookie, aproape nici o zi nu mai seamănă cu cea de dinainte. Ajunge să fie bătută, chinuită, răpită etc de repetate ori, deși aproape întotdeauna scapă și ajunge să bea din ce în ce mai mult sânge de vampir (care este un elixir pentru sănătate și frumusețe), întâi de la vampirul Bill (primul ei iubit) și apoi de la vampirul Eric (care devine și el iubitul ei, și chiar mai mult decât atât…
).
O lectură lejeră și frumușică și uneori destul de picantă, aș zice. Numai bună pentru vacanțe și pentru a omorî timpul când nu vrei să faci altceva. Eu am ales să citesc seria într-un moment destul de dificil, atunci când traduceam niște aforisme despre moarte. A fost perfectă și m-a făcut să mă deconectez foarte ușor de ceea ce se întâmpla în jurul meu. De-abia aștept să apară și următorul volum.