Am niște cărți noi de dat ce nu mai au loc la mine în bibliotecă. Sunt toate foarte mișto, doar le-am citit eu!  Dar eu nu le mai pot găzdui, iar cu ocazia plecării în Franța trebuie să las toate lucrurile în ordine.

Iată care sunt ele:

Speaker for the Dead – Orson Scott Card – română, print
The Time Traveler’s Wife – Audrey Niffenger – engleza, print
Triunghiul din Rodos – Agatha Christie – română, carte
Misterul Vasului albastru – Agatha Christie – română, carte
Prima anchetă a lui Maigret – Georges Simenon – română, carte
Domnul Gallet decedat – Georges Simenon – română, carte
Maigret și hotul leneș – Georges Simenon – română, carte

Doritorii să poată veni să le ia de la Eroilor, Unirii, Romană.

Am pus ieri pe situl Da si primeste niste carticele si s-au dat ca painea calda.

Astea sunt cartile, azi ma vad cu fetele sa le dau si cu siguranta mai urmeaza si alte carticele care o sa aiba un camin nou.

Timp prea mult pentru recenzii noi nu am prea avut, dar am gasit intre timp si adepti noi pentru aceasta miscare minunata! Bianca a batut din palme entuziasmata si si-a pus repede pe doua dintre blogurile ei: aici si aici, o lista cu carticele.

Super chestie! Eu sunt foarte entuziasmata de idee si de-abia astept sa vad ce se intampla si reactia publicului.

Intre timp am sa fac un banneras numai bun de dat la toata lumea!

Este o carte subtirica, una dintre cele mai cunoscute opere ale ei, publicata prima data in The New Yorker si apoi intr-un volum la Macmillan in 1961. A avut mare succes la vremea respectiva si i-a adus autoarei faima internationala, chiar fiind inclusa in TIME 100 Best English-language Novels from 1923 to 2005.

Recenziile pe care le-am citit eu, post lectura propriu-zisa mi m-au parut putin muscatoare la adresa ei. Cartea este interesanta, cu un stil deosebit ce se foloseste foarte mult de tehnica flash-forward prin care iti da de la inceput indicii foarte clare despre cum se va termina cartea, de exemplu cum ca domnisoara Brodie va fi tradata de cineva si ca Joyce Emily este cea care este respinsa de grupul Brodie. Mie imi place foarte mult tehnica asta. Ma face sa fiu mai atenta la ceea ce se intampla, la legaturile dintre personaje si la detaliile ce pot fi ascunse in spatele unor actiuni ale acestora. Plus ca odata ce afu ca se intampla un anumit eveniment, desi nu stiu nimic despre personaje si despre legaturile lor devin dintr-o data foarte nerabdatoare sa aflu cum anume s-a intamplat un anumit eveniment.

Domnisoara Brodie este o profesoara ce aduna in jurul ei un grup de 5 fete Sandy, Rose, Mary, Jenny, Monica si Eunice dintre care Sandy si Rose sunt cele care vor deveni personaje principale. Ea le da studentelor sale lectii de istoria artei, despre viata sa amoroasa si despre calatoriile sale.

Este o carte foarte interesanta ce merita citita. Asa ca amatorii care doresc sa o faca n-au decat sa scrie repede un post aici si au sa o primeasca.

Va mai astept cu mare drag si la alte carti. In ultima vreme nu prea am avut timp sa ma ocup foarte tare, dar promit ca in weekend am sa mai pun cateva, asa pentru inceput de vacanta.

Mda, suna total plictisitor, dar, ei bine, asta e. O viata are omul, cum e zicala, si nu vreu sa am una plina pana la refuz de vrafuri de carti. Stiu, e greu sa te desparti de unele pentru ca sunt asa de minunate, dar spatiu din jurul meu e finit si… s-a cam terminat. Asa ca am ajuns la concluzia ca de acum inainte (de fapt de vreo 2-3 luni incoace) nu mai pastrez cartile decat daca sunt tare dragi sufletului meu.

M-am gandit foarte bine la asta si cred ca asa beneficiaza toata lumea de ele si nici eu nu raman ingropata intr-un morman de carti pe care nu o sa le mai recitesc niciodata. Inspiratia de a face lucrul asta vine de la o buna prietena, Lizu, care face asta cu toate lucrurile ce o inconjoara, de la carti pana la haine, bijuterii si altele. Si vazand-o facand asta mereu, am deprins si eu obiceiul sa scap de lucrurile nefolositoare si plictisitoare din viata mea.

Si iata ca am ajuns si la carti. Prima pe care am de gand sa o promovez in Programul Adopta o Carte este Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor de Ute Ehrhardt. Este o carte usor feminista, dar foarte placuta la citit.

Asa ca amatorii pot sa o ceara! O dau cu mare placere!

Asa am ajuns sa cumpar Fetele bune Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor. Sa spun sincer… chiar am crezut ca e vorba despre altceva… stiti voi chestii mai kinky, de pe urma carora inveti how to rule the world and men. Bla bla.

Dupa ce am inceput sa citesc. Mi-am dat seama ca e vorba de cu totul altceva. Cred ca tipa care a scris-o vroia sa ne dea noua, cititoarelor, cateva sfaturi despre cum ar trebui sa gandim in viata, cum ar trebui sa fie relatia cu prietenii, sefii, colegii si chiar cu sotii si amantii.

Intentia e buna si se observa cu ochiul liber ca o parte din exemple sunt reale, ca unele femei gandesc asa, chiar si eu am exemple in viata mea. Dar de aici pana la a spune cum trebuie sa ne comportam si cum nu mai e mult.

Cred ca aceste carti, despre cum ar trebui sa ne corectam diverse probleme, ar trebui citite cu supravegherea psihologului. Sigur, sa nu exageram, unele sunt foarte ok si nu te duc pe o poteca chiar gresita, dar nici nu e prea departe. Daca dai sfaturi de genul: trebuie sa ne infruntam sotul si sa nu cedam in certurile cu acesta. Apoi nu e de mirare ca unele “fete” ies putin sifonate din aceasta confruntare. Lucrurile nu sunt chiar asa de simple cum par la prima vedere. E usor de spus ca trebuie sa te schimbi, dar daca intreaga ta viata ai fost o persoana supusa, departe de tine va fi gandul de a infrunta pe cineva, cu atat mai putin pe sotul tau, care e un barbat in primul rand, castiga mai mult decat tine in majoritatea cazurilor, e capul familiei si are pumnul greu.

Pe scurt. Cartea mi-a placut pentru dorinta pe care o trezeste in mine de a fi mai buna, de a trece mai usor peste unele lucruri si de a nu ma lasa fraierita de lucruri mici si urate. Mi-a placut si coperta, foarte frumoasa. Pildele din interior sunt cu adevarat haioase si folositoare. Chiar daca nu ai crede, oricine se poate identifica in cel putin una din ele foarte usor.

Ce nu mi-a placut:

- formatul. E mic, urat, pe o hartie ce pare a fi reciclata, dar nu cred ca e; fontul e total aiurea si foarte inghesuit, de parca nu au avut destule foi pe care sa o scrie.

- e foarte mare! God. Cred ca imi ajung max 200 de pagini de pilde si sfaturi, nu pot sa inghit 340 in mai putin de o luna chiar daca ma straguiesc.

- adordarea dominanta. Prea sunt vazute bietele gagici ca fiind amarate, cu capul plecat tot timpul. Lipsesc contra exemplele despre cum trebuie reactionat intr-o anumita situatie si cum au reusit altele.

- lipseste un final grandios. La sfarsit ma asteptam sa faca un rezumat al cartii, al concluziilor la care a ajuns ea cu sfaturi punctuale.

Eu o recomand fetelor care vor sa-si mai creasca increderea in sine. E numai buna de asa ceva.

O declar disponibila pentru aboptie. Cine e interesat sa-mi spuna ca o cedez fara remuscari. Mai multe despre programul de adoptie aici.