Agresivitatea la îndemână
27 Apr
Vi s-a întâmplat vreodată să fiți agresivi fără să vreți?
Da, sigur că da.
Dar vi s-a întâmplat să vă treziți în timp ce erați agresiv și răutăcios cu cineva și să vă dați seama că ceva e în neregulă?
De curând, am participat la un curs. S-au discutat niște subiecte fierbinți, despre care toți cei prezenți ne-am dat cu părerea, mai inspirat sau mai puțin, mai pe placul meu sau nu. La un moment dat însă, a vorbit o gagică, care era evident de altă părere. De obicei, sunt o foarte bună ascultătoare și dau ocazia tuturor să se exprime pentru că îmi place să învăț de la cei din jurul meu tot ce e mai interesant și să ascult opinii diferite de ale mele. De data asta însă, nu am lăsat-o să vorbească, am contrazis-o de la primele cuvinte și totul pe un ton superior, al unei persoane atotștiutoare,deși săraca nu avea nici o vină.
În timpul pledoariei mele, la un moment dat mi-am dat seama că sunt bitchy și că nu e locul și nici cazul să fiu așa. Și am încetat. Dar m-a făcut să mă gândesc foarte mult la felul în care am reacționat, la ce anume m-a determinat să mă comport așa. Așa că am fost mai puțin atentă la curs după aceea. 
Deși am analizat foarte mult situația, am aflat puține lucruri clare. Asta mă face să mă gândesc de unde vine această agresivitate și mai ales, de câte ori am recurs la ea, fără să îmi dau seama?
Mă întreb în câte situații și câți oameni nu trec prin același model, fără să își dea seama că agresivitatea și malițiozitatea cu care îi tratează pe unii parteneri de dialog are o cauză externă celor doi, care nu își are locul acolo, deci nu trebuie invocată.
Ola
, in supermarket, la job. cred ca este cel mai simplu mod de a raspunde unei persoane care face ceva ce nu ne place… ARGGGGGGHHHHH! 
.
. ieri am primit un email de la un coleg … o insolenta iesita din comun pentru un coleg de 22 de ani care este departe de a fi cel mai specialist in domeniul lui 
… primul impuls a fost sa ii raspund agresiv. am numarat pana la 100 
si am reformulat emailul in asa fel incat sa ii transmit ce am sa ii transmit, sa fiu directa, DAR sa nu cobor la nivelul de agresivitate care duce foarte repede la certuri care nu se pot reconcilia simplu.
…
un subiect foarte tare! intr-adevar ai dreptate, multi oameni sunt agresivi in interactiune cu alti oameni: pe strada, acasa, la televizor, la gimnastica
ce-am descoperit este ca agresivitatea este buna, atunci cand este competitionala, cand ii lipseste furia. dar de cele mai multe ori oamenii sunt foarte furiosi. unii chiar ma mira ce furie interioara au, si o canalizeaza imediat pe primul om care i-a calcat pe picior in tramvai
bine, si eu imi activez agresivitatea cand ma calca cineva pe coada
este greu cu agresivitatea, si in special nu stiu de ce romanii sunt asa agresivi natural. copii, bunici, parinti, oameni pe picioarele lor, zici ca toti sunt incoltiti din toate partile si trebuie sa se salveze din calea unui amenintator cataclism care le-a activat instictul de conservare si dincolo de el, nimic nu mai conteaza.
eu sunt depasita
Uff, așa e! Greu cu agresivitatea pe scări, vorba aia, căci dacă se revarsă, vai și amar.
Și eu am mai probleme cu scrisul mailurilor care sa nu atace personal pe cineva care a fost nepoliticos sau nesimțit.
Din cauza naturii lor inexpresive, mailurile pot trezi uneori niște sentimente foarte neplăcute, mai ales când nu știi să exprimi ceea ce vrei să comunici. Nu de multe ori mi s-a întâmplat să nu mă înțeleg bine cu cineva pe e-mail, dar când am vorbit la telefon sau față în față a fost perfect.
Dar cum faci să răspunzi calm la un email nesimțit? Tu zici că numeri până la 100?
E oare de ajuns? Nu cumva îți mai trebuie și alte skilluri ca să-ți iasă?
Și eu am observat cât de ușor suntem agresivi pe stradă, în mașină sau în metrou. Întotdeauna când circul cu mijloacele de transport în comun am aceleași frustrări, dar încerc pe cât posibil să le evit, să ascut muzică, să citesc sau pur și simplu să mă gândesc la ale mele. Iar dacă mă îmbrâncește cineva mă fac că nu am observat.
@Gabi: și mie mi se întâmplă același lucru în metrou și autobuz și mă chinui de fiecare dată să nu mă uit urât la cineva care mă calcă pe pantof.
Pentru mine a început să meargă dacă ascult audiobook-uri în metrou. E foarte liniștitor și sunt atât de concentrată pe ceea ce spun personajele încât chiar că nu mai îmi pasă de cei fac ceilalți din jurul meu.
revenind totusi la situatia pe care ne-ai prezentat-o in cazul tau, iesire care s-a produs intr-un cadru relativ elevat, nu metrou, piata, obor, meci etc., disputa aparuta in cadrul unei dezbateri, probabil ca aceasta s-a produs pe fondul argumentelor pe care le-ai adus in discutie pentru a-ti sustine punctul de vedere.
de multe ori ni se intampla sa folosim ca argument sau exemple pentru ipotezele si ideile noastre persoane foarte apropiate noua sau activitati relativ intime pe care de fapt nu le putem complet disocia afectiv in timpul discutiilor sau diferentelor de opinie, drept urmare pot fi interpretate ca atacuri la adresa persoanelor respective (parinti, frati, copii etc.) in momentul in care primim o contraopinie din partea unui participant la discutie, de aici provenind instinctul de a le apara mai categoric “blazonul” fata de “afrontul” adus de nevinovatul cu pricina.
de obicei este recomandat sa iti bazezi punctele de vedere pe fapte cu un caracter general, daca nu chiar abstract (e.g. sondaje de opinie, studii academice etc.), in loc sa mergi la concret cu astfel de exemple, mai ales daca te cunosti suficient de bine incat sa realizezi faptul ca vei fi “lezat” in “amorul propriu” in urma divergentelor de opinie.
@ Cosmin: Într-adevăr cadrul în care s-a produs spune totul.
Nu m-am gândit până acum la ce spui tu, legat de disocierea afectivă de subiect. Mă gândesc acum că s-ar putea ca tipa respectivă să fi atins puncte destul de intime în credințele mele, care mă vizau direct pe mine personal. Așa că am sărit la bătaie ca să mă apăr.
Discuția era însă de așa natură încât era necesar să ne scotocim prin interior și să scoatem afară niște lucruri mai mult sau mai puțin fragile și răscolitoare.
Dar ce faci atunci când interlocutorul tău e agresiv? Cum te aperi sau mai bine zis, cum îți păstrezi calmul și integritatea?
prin antrenament.
nu glumesc, situatiile sunt foarte variate si nu poti trasa un sablon general, un mod de reactie standard, totusi, daca interlocutorul mai pastreaza inca o urma de discernamant pe timpul elanului oratoric, ai putea sa il tragi discret de maneca sa ii spui ca se indeparteaza de subiect incercand intimidarea interlocutorului si ca un ton ridicat, de cele mai multe ori, nu inseamna un argument mai solid. de obicei dezbaterile au loc in cerc restrins iar majoritatea oamenilor aud bine de aproape. (da, sarcasmul este de obicei varianta mea preferata).
desi se spune ca inteleptul cedeaza primul, in opinia mea, varianta de laisse faire este ultima care ar trebui abordata intr-o asemenea situatie. dar probabil ca e doar un defect profesional daca e sa fac in continuare referire la mine.
alta situatie ar fi sa-l lasi sa isi continue discursul, sperand sa fie cat mai lung, mai devreme sau mai tarziu se va contrazice singur, iar atunci va fi sarcina ta sa ii “reamintesti” propriile lui ipoteze.
si exemplele pot continua la nesfarsit, exact cum spuneam prin “antrenament” ca rezultat al contactului zilnic cu oamenii ca lider formal sau informal, ori ca simplu pieton sa zicem. totul e ca in final disputa sa ramana purtata doar la nivel verbal shi cat mai putin ‘explicit’ cu putinta (pentru inceput asta e cel mai greu lucr) astfel incat sa nu degenereze intr-o nefericita altercatie fizica.
Eu de la o vreme sunt mai putin agresiva. Am invatat la Strasbourg.
Ce am invatat? Ca sunt situatii pe care nu le poti controla – si atunci nu are rost sa te stressezi – si situatii pe care le poti controla. Chiar foarte multe. Sub foarte multe aspecte. Cu cat esti mai calm, cu atat le controlezi mai bine. Bine, asta cere exercitiu. Si aplicatie. Sa prevezi tot ce poate interveni intr-o situatie data: sub cat mai multe aspecte, daca totul merge bine, ok, iar daca ceva nu merge in punctul X, atunci pot face cutare chestie, daca nu merge in punctul Y, atunci fac altceva, etc. Cum va reactiona cutare daca se intampla Z, ce pot eu sa fac atunci, sa raspund, etc
Desigur, asta o faci pentru situatiile deosebite, dar capeti exercitiu aplicand-o in fiecare zi, putin cate putin.
E uimitor cand iti dai seama cate chestii poti sa controlezi in mod real! Inclusiv reactiile tale. Trebuie doar sa fii calm si sa te detasezi un pic. Si sa te gandesti ca intotdeauna exista o solutie. Intotdeauna. Si ca poti intotdeauna sa faci dintr-o situatie – oricum ar fi ea – una castigatoare. Pentru tine si pentru ceilalti.
In fine… Nu zic ca eu nu ma enervez niciodata, sau nu sunt agresiva niciodata, dar… cu cat mai rar cu atat mai bine.
Gata cu teoria! Succes la partea practica!
Adevarul este ca iti trebuie exercitiu sa iti poti stapani primul impuls, acela de a reactiona violent, de multe ori. Iar in cazul in care iti dai seama ca ai gresit este mare lucru sa-ti ceri iertare. Acest lucru iti va face un mare bine in campul tau vibrational si vei reusi sa repari tot ce ai distrus prin agresivitate. Eu la asta lucrez acum si recunosc ca nu e usor. M-am surprins ca sunt agresiva uneori, chiar in momentul in care ma manifestam. Si regret ca nu intotdeauna am avut puterea sa-mi recunosc greseala. Dar lucrez, lucrez, lucrez.
Vaaaai!
nici un post nou, nici o poza noua, nimic!
inactivitate totala! gheata la mal!
si cu cititorii fideli cum ramane?!
Acusi se face o luna de cand ma tot uit la agresivitatea… si atat!
pe cand noutati?