E atât de fain să te plimbi cu bicla în oraș, mai ales acum de sărbători când străzile sunt goale. Parcul nu mai e viabil pentru că e plin de zăpadă înghețată, dar pe stradă e un adevărat deliciu. Deja am început să am experiență. Știu să iau curbele foarte bine, să urc la deal fără viteze și să cobor fără să ating suta de km pe oră. Însă tot nu am reușit să merg pe stradă pe lângă mașini. E mult prea greu. Mi-e mult prea frică. Chiar la începutul plimbării au trecut 2 mașini pe lângă mine. Vaaai ce frică mi-a fost! Am pierdut controlul și noroc că nu mai venea nimeni din spate. Am oprit și apoi cu greu m-am mai putut sui…

Nu știu cum fac bicicliștii experimentați. Aici nu sunt benzi pentru biciclete și nu îmi pot da seama deloc pe unde ar trebui să merg, dacă sunt prea departe sau prea aproape de bordură. Ufff, ce greu e să fii biciclist. Acum înțeleg pe deplin nefericirea unora.

Oare există un ghid pentru bicicliști începători? Dacă da, atunci vreau și eu unul!

Poate ca nu e cea mai potrivită melodie de Crăciun, dar… îmi aduce aminte de petrecerile de Crăciun de la A Rond… ah… anii de glorie ai A Rondului…
Nici nu știam că au videoclipuri. Super mișto!

Anul ăsta am plănuit să îmi trimit propriile felicitări, folosind bineînțeles e-mailul. Bun, mi-am zis. Am să găsesc niște poze de stock numai bune, am să ma joc puțin cu ele în photoshop și apoi gata, le trimit. Nimic mai simplu. Am găsit o mulțime care mi-au plăcut. Am ales una pentru mine și una pentru prietena mea. Ok. Easy. Apoi ne-am jucat puțin cu ele. Am scris o urare simplă (urăsc poeziile lungi și laborioase în legătură cu sărbătorile) și m-am gândit să trimit una de test să vad cum arată.

În acest moment, totul a luat o întorsătură mai puțin interesantă. Eu nu am trimis niciodată un newsletter din gmail sau yahoo. Oricât de mult m-am chinuit, nu mi-am dat seama cum se face. Am încercat apoi să caut niște sfaturi. Am găsit ceva, bineînțeles legat de outlook. Nu-i nimic, mi-l configurez cât ai zice pește, mi-am zis. N-a fost chiar așa. Deși am făcut totul cum trebuie, pur și simplu nu a vrut sa trimită nimic. Nu mai vorbesc de faptul ca outlook 2007 nu îți mai permite să te joci așa cum o făceai înainte sau cel puțin nu m-am prins eu.

Am încercat apoi să caut un program care trimite mailuri în masă. Horror. Nu mă pricep absolut deloc. Am folosit eu în tinerețile mele Mail bomber-ul, dar nu a fost chip să găsesc ceva trial care să și meargă de fapt. Eram gata să mi-l cumpăr la cât de frustrată eram.

După ce am pierdut mai mult de jumătate de zi ieri, încercând din răsputeri să fac ceva și simțind cumplit lipsa software-ului de calitate de la A Rond, m-am lăsat păgubașă. Asta e, mi-am zis… or să supraviețuiască ei și fără mine.

Ca să nu fie totul ratat, am ilustrat mai jos primele noastre felicitări. Așa trebuia să înceapă o poveste minunată de Crăciun.

Toată lumea spune despre francezi că sunt foarte rafinați, mai ales în modul de alegere și preparare a mâncărurilor. Este foarte adevărat. Am început să învăț foarte multe lucruri de când m-am mutat aici, mai ales legate de gastronomie.

O masa franțuzeasca clasică se compune întotdeauna din următoarele:
- salată – antreu sau supă ușoară (preferata mea gratinée a l’oignon)
- fel principal
- desert sau iaurt
- brânză
- un fruct
- cafea

La prima privire… pare un dejun copios, dar în realitate nu e chiar așa. Porțiile sunt bine proporționate, astfel încât să nu fie peste măsură. Mi-a plăcut foarte mult faptul că au întotdeauna un fruct cu ei, ceea ce la noi vezi mai rar. Așa am descoperit cum se mănâncă grațios un kiwi: cu lingurița. Se taie fructul pe jumătate și se scobește bine cu lingurița până nu mai rămâne decât coaja fină. E un mod foarte eficient de a nu te murdări, dar și de a culege tot din coaja.

După cum vă promiteam, iată că revin cu o rețetă nemaipomenită cu midii.

A fost foarte simplu de făcut, având în vedere că nu a mai trebuit să omorâm midiile cu sânge rece, așa cum am făcut data trecută. Ne-am folosit în acest scop de midii congelate.

E cea mai simpla și plăcută rețetă, așa că, data viitoare când treceți pe la supermarchet, neapărat să vă opriți și la raionul de chestii congelate.

Pentru rețetă aveți nevoie:
- 1 pungă de midii congelate
- 1 cutie de smântână cremoasă, cu cât mai multă grăsime (hai să uitam puțin de colesterol pentru că midiile nu îngrașă)
- 1 legătură de pătrunjel (noi am avut din acela creț, dar cred că și cel normal e bun)
- sare și piper

Cum se face:
- se scot midiile din pungă, se pun într-un bol și se bagă la cuptorul cu microunde, pentru dezghețare
- după ce se dezgheță, ar fi ideal să le clătiți puțin pentru că mai au încă nisip prin ele
- se lasă vreo 5 minute la scurs
- dacă s-au răcit, se mai pot încălzi puțin (sunt mult mai bune calde)
- se adaugă smântâna, cam 2-3 linguri cu vârf, pătrunjelul, sare și piper după gust

Et voila!
Bon appetit!

Wow! What a beautiful treat!

M-a cucerit imediat, chiar de la primele pagini, și cu greu am putut rezista să nu o termin toată într-o noapte. Am mai lăsat ca să mai pot savura și a doua zi puțin. O poveste de dragoste foarte frumoasă între o adolescentă, puțin neîndemânatică, și un vampir bătrân în corpul unui adolescent superb de 17 ani. Sigur, e o carte extrem de siropoasă, cu replici romantice la fiecare pagină, care nu te învață decât să ai puțină răbdare până la sfârșit, pentru că sigur nu o sa ai ce pierde.

Știu că a apărut de ceva vreme la noi. Am văzut-o pe toate tarabele și la toate chioșcurile, dar nu mi s-a părut suficient de interesantă să o și cumpăr. Mi-am zis ca după Dracula al Stoker… nu prea se mai poate altceva remotely interesant despre vampiri, iar apoi știm cu toții care e faza cu mitul nostru național. M-am înșelat. Chiar e o carte minunat scrisă, fără o intrigă ieșită din comun, fără artificii spectaculoase, dar cu destul suspans încât să nu te lase să stingi lumina și să te culci.

Ce m-a fascinat de fapt, a fost dialogul. Schimbul de replici dintre cei doi îndrăgostiți este atât de romantic, clasic, dar în același timp cu o notă de stranietate, neștiind niciodată când echilibrul fragil dintre cei doi se poate rupe și ceva necugetat se poate întâmpla. E adevărat că am citit-o în engleză (de la mediateca din Argentan, sic!), ceea ce a contribuit pe deplin la bucuria cu care am savurat fiecare fraza.

Frumoasă lectură de vacanță!

Din curiozitate, am văzut și filmul, chiar a doua zi. Traiască Internetul!

Am fost foarte dezamăgită. În primul rând actorii sunt destul de prost aleși. Se vede clar că sunt începători, nereușind să redea suficient de bine multitudinea de sentimente ce se regăsesc în paginile cărții. Bella e complet nereușită, atât în jocul actriței, cât și ca vestimentație. Nici Edward nu e mai breaz, dar măcar gros planurile cu el sunt uimitoare, reușind redea cu suplețe și naturalețe avalanșa de sentimente.

Apoi, ca de obicei, scenarista a ciopârțit lucrurile puțin, a adăugat câte ceva de la ea, în speranța de a face lucrurile să pară mai dinamice. Nu prea i-a reușit. Nu recomand.