O zi absolut superba pentru un engagement photo shooting. Multumiri Adrianei pentru idee.

Azi am facut o minunata prajitura cu castane. De fapt, e mai degraba o crema, dar este atat de delicioasa incat poate fi considerata o prajitura in adevaratul sens al cuvantului.

Cum s-a intamplat? Pai, eram la Cora, sa facem oarece cumparaturi si cum nu era nimeni la raionul de pesti afumati ca sa ne cantareasca si noua 4 pesti, ne-am mai invartit pe la fructe dupa banane. Banane nu am gasit (unele persoane aveau pofta de banane flambate cu inghetata, dar nu spunem cine ), nu stiu de ce. Nu era nici un picior de banana. In schimb am gasit castane. Ta daam.

Am mai mancat noi castane coapte anul trecut in Strasbourg, tot toamna- iarna, evident, acum e sezonul lor. Si ne-am apropiat pofticiosi de stand, cu gand sa luam si noi ceva, poate le coacem la cuptor… ma gandeam eu. La stand mai era si o doamna care le alegea intr-un mod foarte experimentat. M-am gandit ca sigur stie ce si cum e treaba cu ele si am intrebat-o franc: “dar dumneavoastra cum le gatiti?”.

Cred ca era mandra de ea pentru ca a inceput sa-mi turuie imediat o reteta care suna minunat si apoi mi-a marturisit ca fetele ei sunt “innebunite” dupa ele. Am ramas foarte impresionata, atat de gentiletea doamnei care ne-a ajutat (pentru ca noi nu aveam nici cea mai vaga idee despre ce lucruri minunate se pot face cu castanele) si de perspectiva unei mici prajituri la sfarsit de saptamana. (Mai prospectasem noi un tort la Ina, dar era putin complicat de facut, mai ales acum cand nu avem decat un numar limitat de ustensile, restul sunt inca in cutii si asteapta mobila de bucatarie).

Am cumparat cele trebuincioase conform retetei si am taiat-o acasa.

Iata ce am folosit:

- aprox 500 gr castane (sa le alegeti sa fie mari, mai mult maronii decat negre si fara gauri de viermisori)

- jumatate de pachet de unt (noi am folosit Napolact)

- aprox 100 gr zahar pudra (nu am putut sa-l masuram prea bine; tipa ne-a recomandat 200 gr, dar parca era prea dulce; si asa, cred ca data viitoare punem doar 50 gr)

- 1 ciocolata Primola cu lapte

Si cum le-am facut:

- am spalat castanele si le-am pus la fiert. Dupa ce au dat in clocot, tipa ne spunea sa le schimbam apa si sa le crestam in 4 la codita. Dupa ce am dezbatut putin problema am decis ca nu are nici un rost sa le taiem la capat si am schimbat doar apa si le-am pus din nou la fiert pentru 30 de minute. Atentie: daca scade apa si nu mai acopera castanele, puteti sa mai adaugati niste apa incalzita, gen 1 cana sau 2.

- dupa ce au fiert, le-am scos, le-am clatit si am inceput sa le curatam. Trebuie sa marturisesc ca este un proces indelungat, migalos, plictisitor si chinuitor pentru unghii. E greu pentru o persoana, si aici trebuie sa ii multumesc lui Cosmin pentru ca a fost alaturi de mine la greu.

- dupa ce am terminat, le-am pisat cu furculita (tipa zicea sa le trecem printr-o sita mai rara, pe net zicea sa le dam prin masina de tocat; noi nu avem momentan nici una, nici alta) si a iesit ca atunci cand pisezi cartofii din tocanita in farfurie.

- am adaugat unul si zaharul si am frecat bine, bine de tot.

- am maruntit ciocolata cu cutitul (mai exact Cosmin a feliat-o in felii foarte mici, tot pentru ca nu avem razatoare) si am pus-o si pe ea.

- am mestecat bine si gata.

Aaaa, si pe urma am facut si o sedinta foto la bec (sorry, nu avem inca o lumina buna in bucatarie) cu biscuiti de la Cora . Foarte buni ambii, dar cookies cu bucati de ciocolata parca erau mai buni si se potriveau si cu prajiturica noasta.

Iata ce a iesit:

M-am trezit de dimineata, e adevarat ca nu cu prea mult chef de alergat, dar… totusi… Am auzit sunetul stropilor pe pervaz. Yay. Am verificat pe geam ca sa fiu sigura. Geamurile erau aburite si transpirate. Pe jos era ud si batea vantul destul de neprimitor. M-am bagat fuguta inapoi sub pitota cu 2 straturi si 5 nivele de caldura de la IKEA (ah, ce buna e!).

Am citit o groaza din cartea cu feng shui de ieri. Chiar imi place tare mult de ea. Acum mai am de citit prima parte pe care am ignorata-o la inceput. Poate o termin in seara asta. Ca sa va pot povesti mai multe lucruri interesante despre ea.

Afara continua sa fie urat si eu chiar nu am chef sa fac curat. Hmmm. Cred ca mai bine imi aprind o lumare, imi fac un ceai de roibos cu portocale (multumim Vochi, Cosmin si cu mine suntem super incantati de ceaiul asta) si ma duc sa ma spal pe cap.

In dimineata asta m-am trezit cu un gand. M-am dat jos din pat iute dupa ce a sunat ceasul (nu il mai pusesem de mult sa sune dimineata). Mi-am cautat hainele prin dulap, pe dulap (inca nu le dadusem pe cele groase jos), m-am imbracat rapid si tzusti pe usa!

Cand m-am trezit afara m-a apucat darditul si m-am gandit repede: “Ce naiba a fost in capul meu? Nu puteam sa mai dorm eu linistita vreo ora? Era asa de bine in pat! Caldurica!” In fine, mi-am zis, daca tot am iesit acuma, trebuie sa fac ceva ca sa ma incalzesc pentru ca altfel crap. Asa ca am luat-o la pas vioi spre Lujerului. Am inceput sa inspir de 2 ori pe nas si de 2 pe gura, si am simtit cum adrenalina isi face efectul. Am inceput sa-mi amintesc de acum 5 ani (omg, chiar atat de multi au trecut?!) de cand alergam cu Claudia in Newcastle. Daca stau bine si ma gandesc, chiar in perioada asta era. Si ce frig mai era si acolo. Muuuult mai rau decat aici.

Trebuie sa va spun ca a fost o dimineata suuuper misto. Am “alergat pana la lujerului”, sort of, pentru ca din lipsa de antrenament, nu mai respir cum trebuie si raman repede fara aer. Da, e adevarat ca si nasul meu stramb in forma de sarpe contribuie considerabil la asta, dar era o vreme in care puteam alerga 1 ora fara sa ma opresc. Dupa ce am ajuns la o prietena, pe post de refreshment stop. De fapt nu am baut nimic si nu am facut decat sa zac 10 min pe fotoliu lesinata, m-am intors, pentru ca saraca pleca la treaba. Pe drumul inapoi am mai alergat o jumatate de distanta. Apoi m-am gandit sa fac marsh. Ceva absolut minunat, care iti da o febra ingrozitoare la picioare. De-abia astept maine dimineata . La sfarsit am si urcat scarile pana la 5.

Chiar planuisem sa mai sar si coarda pana la 100 fara intrerupere, dar m-am intalnit cu tata si m-am lenesit.

Insa per total sunt foarte multumita de mine. Da Doamne sa ma tina asa.

Ma mut. Asta implica foarte multe schimbari in viata mea, inclusiv ceea ce las in urma. Apropos de asta, am descoperit din intamplare la Diverta o carticica despre feng shui, exact asa cum imi doream eu de mult una. Scurta, mica si la obiect. Mai aveam o chestie de genul idiot’s guide, dar parca e prea ciudata pentru mine si nu am reusit niciodata sa trec de explicatiile despre ce e si cu ce se mananca feng shui-ul.

Cu Clear your clutter with Feng Shui a lui Karen Kingston insa se pare ca a fost dragoste la prima vedere, resprectiv citire. Ce-i drept am si inceput sa citesc de la jumate in colo, fara nici o remuscare. Si mi-a mers direct la inima.

Autoarea vorbeste si despre energiile care se invart intr-o casa si modul cum ar trebui sa le ajuti sa circule, dar inca nu am ajuns la partea aceea. Am un sentiment atat de minunat legat de cartea asta, incat nu ma indur sa o dau nimanui. Am facut deja comanda pentru o prietena de pe bookdepository, dar pe a mea nu o voi da. Ma simt asa de bine in timp ce o citesc, de parca tipa care a scris-o a pus ceva din energia ei in ea, astfel incat, atunci cand ii citesti randurile, parca iti si vine sa te apuci de treaba si sa faci ordine in viata ta.

Am gasit si o ba gua cu aranjarea spatiilor in camera si in casa, insa trebuie sa mai citesc putin despre asta ca sa ma pot lamuri cum sta treaba.

Cat de minunata este Audrey Tautou in noul ei film Coco avant Chanel. Iata cateva imagini de la o sedinta foto pentru Elle Canada.

Si alte cateva de prin alte parti, care mi se par absolut minunate.