Acum, dupa un articol destul de deprimant despre mancare, cel mai bine e sa ne delectam cu o portie mica de Garfield:

Am tot citit de curand carti in care oamenii mureau de foame. Bine, nu mureau la propriu, dar indurau o foame crunta, sfasietoare, care le chinuia mintea, sufletul si corpul.
De la persoane grase, obeze sau durdulii ajungeau sa nu mai aiba pic de grasime in corp. Sa li se intinda pielea pe oase si pe putinii muschi pe care ii mai aveau, altii erau pur si simplu chinuiti de foame si de sete din diverse motive, pe diferite perioade de timp.
Tot citind despre suferintele acestor oameni am inceput sa ma gandesc la ce reprezinta mancarea pentru noi, oamenii care duc o viata normala, care nu se confrunta cu nimic spectaculos in viata si care nu suntem constrandi decat foarte rar sa induram foamea si setea.

De nenumarate ori, mi s-a intamplat sa ma gandesc de ce mancam atat de mult. De ce mancam mai mult decat trebuie.
Cred ca pe undeva ni se trage din copilarie, atunci cand parintii hotarau pentru noi ce si in ce cantitate trebuie sa mancam. Imi amintesc de mancarea pe care mi-o pregatea mama, de faptul ca trebuia sa mananc 2 feluri de mancare la fel ca cei mari, chiar daca nevoiele mele fiziologice nu cereau atat de mult.
Asa se intampla cu majoritatea oamenilor, atunci cand suntem mici suntem invatati ca trebuie sa mancam in anumit fel, iar asta se va refrange asupra comportamentului nostru alimentar.
Sigur, asta nu e chiar totul. Sunt oameni care sunt predispusi sa manance mult. Eu sunt unul dintre ei. Oricat de tare imi pun in minte ca atunci cand sunt la masa sa mananc doar atat cat ii este necesar organismului meu, nu stiu cum se face… dar ma las purtata de val si ajung sa mananc mai mult decat am nevoie.
Mai tine cred si de cultura in care traim. Romanii, de exemplu, au mancat intotdeauna mult. Pe vremea cand erau pastori sau agricultori, romanii mancau tot timpul mult ca sa aiba putere, sa “umple burta” si mancau prost pentru ca nu aveau ce. Mai tarziu, desi am evoluat si azi lucram in companii multinationale, mancam la fel de mult sau chiar mai mult, iar in anumite puncte de vedere si mai prost.
In alte tari, precum Franta, oamenii se uita mai atent la ceea ce mananca. Vor sa arate mai bine si sa fie mai sanatosi. Bine, nu trebuie sa dau exemplu Statelor Unite. Dupa filmul “Supersize me“, cred ca ne-am dat seama cu totii ce inseamna tara tuturor posibilitatilor.
Am avut si eu o perioada in care mi-am schimbat job-ul si, asa cum era evident, colectivul in care lucram. M-am trezit dintr-o data fortata sa mananc numai in oras, scump si extrem de prost. Nu mai vorbesc de dulciurile si sucurile pe care le ingurgitam zilnic. Dupa ce am constatat ce faceam, am realizat ca e foarte greu sa scapi de niste obiceiuri alimentare, ca atunci cand esti intr-un colectiv e mult mai usor sa te modelezi dupa comportamentul lor.  Si uite asa s-au pus 3-4 kg de care chiar nu aveam nevoie.

La ce duc toate astea: peste cativa ani, ajungi sa fii supraponderal, sa urci cu greu scarile si sa nu mai poti tine dieta, sa nu mai poti face sport (ca deh, lucrezi pana tarziu si nu ajungi la sala, sau ti-e lene si nu poti sa faci acasa) si sa te indrepti vertiginos spre hipertensiune arteriala si boli de inima.

In acelasi timp, undeva intr-un alt colt de lume, cineva moare de foame.
E oare corect asa?

“In general, femeile sunt muzee, sanctuare si, nu in ultimul rand, puncte de desfacere ale propriei frumuseti. O pun in vitrina, o etaleaza, ii construiesc campanii publicitare (bazate pe supercalitate sau pe pret redus, in functie de politica de produs.) Organizeaza uneori solduri, apoi ridica brusc pretul. Daca stau bine sa ma gandesc, foarte multe femei sunt magazine care desfasoara activitati comerciale cu un singur articol: propria persoana.

Nu si Ea. Ea isi agreseaza propria imagine, o sparge, o calca in picioare. Si, din cioburile ei, se naste o frumusete mai profunda, mai autentica; mai neasteptata; care nu se vinde, nu se targuieste, ci se infige pur si simplu. Te ia pe sus, te poarta cu sine val-vartej, te face sa uiti de tine. In final, esti doar un sfresnic, un purtator de lumanare aprinsa.”

Am cules Rondo Capriccioso al Lorenei Lupu de la schimb de carti cu ideea ca trebuie sa mai citesc si carti de autori romani contemporani. Nici nu stiam ca o sa-mi pice in maini asa o minunatie de carte. A fost ca in filmele acelea americane in care eroina principala ii spune iubitului ei: “You had me at hello!”.

M-am chinuit ingrozitor sa nu o citesc intr-o seara pe toata. Fiind destul de subtirica, tentatia e mare, mai ales ca povestitoarea stie cum sa te farmece, sa te ridice pe culmile sublimului, sa faca piruete ametitoare de pe urma carora ajungi sa mergi citind pe strada si pe scarile rulante de la metrou. Cu greu am reusit sa o termin azi, dupa 3 zile de chin. Trebuia neaparat sa o iau in doze mici, altfel… se termina prea iute si eu nu apucam sa ma bucur suficient, sa gust din prea plinul zugravit intre copertile mov. Apropos de asta, nu mi-a placut deloc coperta. Nu stiu, altceva mai interesant nu gaseau?

A fost pasionala, tumultoasa. O carte traita intens din care au razbatut sentimente puternice. Atat de admiratie suprema, cat si de chin. In acelasi timp e vie, sincera, directa. Fara briz-brizuri, cu un limbaj colorat si spumos, o placere sa o citesti in gand, dar si cu voce tare. Mi-am intretinut prietenii citindu-le bancul cu blonda in giratoriu si povestea cu Mirciulica si baba Zambila.

Ma face sa ma gandesc la viata grea a studentilor si a tinerilor actori de teatru si film. Pacat ca nimeni nu se gandeste si la conditiile in care joaca unii dintre ei, la harul si talentul pe care il au si pe care il demonstreaza in locuri mici si inghesuite. Pacat de ei. Dar poate ca totusi, de aici vine si frumusetea interpretarii lor. Pentru ca sufera si se chinuie.

Iata ca Google nu se dezminte si vine cu o noua surpriza pentru pasionatii de carti. Cartile care se afla in patrimoniul public, deci au iesit din incidenta drepturilor de autor, se pot descarca gratuit de pe Google Books. De exemplu, daca veti cauta Hamlet sau Erasmus, primele documente gasite vor fi cele cu Full view. Odata deschise documentele respective, veti putea sa le cititi online sau sa le descarcati local, pe computer, in format PDF sau EPUB. Acesta din urma este ultima moda in formatele fisierelor digitale, un format specific Google, care poate fi vizualizat cu un viewer special cum ar fi: Adobe Digital Editions.

Mi-am descarcat si eu programelul, care e gratuit, si am inceput sa-mi incarc fisierele PDF din computer. Am ajuns la 126, dupa trieri multiple si fara sa ma ating de colectia de literatura. De-abia astept sa ma apuc de citit. Programelul are o interfata foarte simpla si usor de folosit, ce mi se pare mai prietenoasa decat standardul Adobe Reader.

Google vine cu aceasta minunata idee in urma celor 7 milioane de carti pe care le-a digitizat in parteneriat cu bibliotecile in 2008 si in urma unor acorduri cu autorii si publicistii.

Minunata idee. Eu de-abia astept sa ma pun pe citit!

Mi-a luat foarte mult timp sa scriu acest review. Vinovatii principali sunt lipsa de timl si lenea. Am avut o vara plina, dar si momente de lene absoluta in care uitam de mine sau ma cufundam prea bine cu un corn in perna, cu un ochi inchis si cu celelalt mijit la o pagina de carte.

Trebuie sa recunosc totusi ca si cartea a fost grea. Nu in sensul ca ar avea prea multe pagini, desi mi-a luat destul de mult timp sa o citesc. Am rumegat-o mult, ba chiar am facut si cateva pauze si am mai citit si altceva intre timp. A fost foarte pe gustul meu, foarte aproape de sufletul meu.

Un alt lucru foarte important a fost ceea ce am citit pe bookaholics.jubjub.ro. Tocmai atunci cand am citit-o eu, o aveau si ei in lista. Mi-a fost foarte greu sa ma indepartez de ceea ce era scris acolo si sa revin la parerile mele initiale si personale.

Acum, dupa ce a trecut ceva timp de la lectura (adica 8 luni… vaaai de cat timp o aman, sa-mi fie rusine), parca mi s-au mai limpezit gandurile.

Ma bucur nespus ca am citit-o. Am inceput sa o citesc in engleza de la Lizu in Strasbourg si nu am mai putut sa ma opresc. Prima jumatate de carte am citit-o acolo cu ea, in acelasi timp cu Ignoranta lui Kundera. Inainte sa plec am dat fuga la Gallimard si mi-am luat-o si eu in limba engleza. Prea mi se parea minunata traducerea. Nu stiu de ce in romana suna ciudat cartile lui. Dupa ce am citit versiunea aia, am ajuns la concluzia ca nu se poate sa mai citesc inca o traducere in romana a cartilor lui.

Dupa ce am ajuns in tara… prin decembrie, am abandonat-o. Nu mai puteam sa o citesc. Era atat de densa, de plina de semnificarii, astfel incat sa pot cuprinde tot intelesul. Am citit niste Agatha Christie in paralel (ah ce bine e sa ai o evidenta clara, ma ajuta enorm sa-mi amintesc anumite perioade ale vietii mele ce au devenit rutina).

Dupa ce am terminat cu jucatul de-a citit-ul cu altele, m-am intors la ea spasita si cu ganduri mari. Am terminat-o repede, fara suflare, oarecum mirata ca mi-a scapat asa din maini prima data. La sfarsit, m-am trezit destul de tulburata si in acelasi timp putin mirata. De ce totusi s-au intamplat unele lucruri acolo si nu altele? Finalul e acelasi ca la toate cartile lui Murakami, enigmatic si trist. Te face sa te gandesti enorm la niste lucruri foarte simple, pe care nu le vedeai pana atunci.

Cu drag o recomand toturor.

De cand sunt inscrisa pe un grup nou despre lucruri minunate frantuzesti am descoperit o tona de chestii noi. Cel mai interesant moment a fost cel in care am inceput sa facem schimb de bloguri din reader. Am aflat de existenta unor bloguri super frantuzesti, dar si americane, englezesti si nemtesti.

Pentru ca trebuia sa dau si eu o lista, mai ales ca am un reader plin ochi cu bloguri misto am alcatuit lista de mai jos. Va rog sa ma scuzati pentru explicatiile din limba engleza, dar chiar mi-a fost tare lene sa mai traduc.

Trebuie sa precizez ca lista e facuta pentru americani. Ea nu reflecta in totalitate preferintele mele cele mai ciudate, pentru ca sunt sigura ca ei nu ar putea intelege despre ce e vorba, asa ca am omis unele lucruri.

Promit ca am sa revin destul de curand cu o lista de bloguri misto in limba franceza.

Photography and design
dezeen.com (object design)
bobines.blogs.liberation.fr
copenhagencyclechic.com (images with bicycles from Copenhagen)
corneliu-cristian-ion.blogspot.com (this is my cousins’, with images from around Romania and other beautiful things)
jwlphotography.blogspot.com (wedding photographer)
ina-life-in-photos.blogspot.com
miengsaetiablog.com (wedding photographer)
designspongeonline.com (very, very good!!!)

Books
schimbdecarti.ro (book exchange all over Romania and some other countries where there are Romanians)
johnandsheena.co.uk
terorista.ro (a closed blog, but with wonderful book reviews)
bookblog.ro (professional book review blog)
bookaholics.jubjub.ro (Romanian book club)
guardian.co.uk/books/booksblog (books related editorials from The Guardian)
carteadingeanta.com (The book from the bag – a beautiful photo blog with pictures taken with readers from the streets, parks, subways and other public places)
books.rainbowchild.ro
heliologue.com (book reviews and a wonderful plugin to put on your website)

Lifestyle and other thoughts
puck.jubjub.ro
dailycrap.ro
adrianciubotaru.ro
avenir.ro
siblondelegandesc.ro
2smartcherries.blogspot.com
chatdechocolat.eu

Comics
pidjin.net
smokingcoolcat.blogspot.com

Cuisine
latartinegourmande.com
veganyumyum.com
chez-mazilique.blogspot.com
ilgattogoloso.blogspot.com
aniceecannella.blogspot.com
floridecires7.blogspot.com
ulteriorepicure.com

I think that’s it. Hope they weren’t too many. They are the best from my reader.