Dupa ce s-a incheiat saptamana dalieneasca am primit pe mail, de la unul dintre cititor, pe langa felicitari, o compozitie proprie avandu-l drept inspiratie pe celebrul artist. Mie mi-a placut foarte mult si am vrut sa v-o arat si voua.  Enjoy!

Pentru un final grandios am pregatit ultima aparitie publica a lui Dalí.

Cuando se es un genio, no tenemos derecho a morirnos, porque hacemos falta para el progreso de la humanidad.
¡ Viva Dalí, viva España, viva Cataluña !”

Astfel se incheie saptamana dedicata maestrului Dalí. Sper ca v-a facut placere sa descoperiti lucruri mai putin cunoscute despre viata si opera pe care a creat-o. Mi-e mi-a placut foarte mult si cred ca asta nu va fi singura saptamana dedicata unui artist.

Desi cu intarziere de o zi, ma tin totusi de cuvant si va propun astazi cateva fotografii aparute din colaborarea maestrului cu fotograful Philip Halsman, printre care celebra “Dalí Atomicus” cu care incepe aceasta serie.

Pentru ca am descoperit foarte multe lucruri despre Dali in ultima saptamana, m-am gandit ca meritati un bonus (sau 2) in afara de cele 7 editii ale saptamanii, asa ca v-am pregatit ceva special pentru bonusul de azi – un monolog uimitor:

Pentru astazi v-am pregatit Dali si publicitatea:

O campanie de afise pentru automobilele Datsun din 1972:

Un afis pentru Perrier din 1969:

SNCF din 1976:

Un afis care promoveaza Alpii din 1969:

Pentru un parfum in 1959:

Si cateva filmulete pentru TV:

Un mare succes publicitar: ciocolata Lavin

O alta reclama pentru Hôtel Saint Régis :

Printre nenumarate ingenuozitati picturale ale lui Salvador Dalí, mi-a atras atentia un tablou prin finetea si caracterul oarecum profetic, anticipand pixelul.

Portretul fratelui meu mort, 1963.

Salvador Dalí a fost marcat destul de mult de moartea din tinerete. El si-a pierdut mama, in 1921, poetul suprarealist René Crevel s-a sinucis in 1935, prietenul lui, Garcia Lorca, a fost executat in 1936. Dar moartea care il apasa cel mai mult a fost aceea a fratelui sau mai mare, care a murit cu noua luni inainte de nasterea sa, la varsta de douazeci si doua de luni. El se numea… Salvador. In acelasi timp, inlocuitor si uzurpator, Dalí a suportat o grea mostenire. Aceasta ereditate va concentra o mare parte a traseului sau suprearealist.

Se pare insa ca Dalí era putin mai departe de adevar, crezand ca fratele sau a murit de meningita la varsta de sapte ani, cu trei ani inainte de moartea sa, in ciudata datelor din registrele in care figurau datele mortilor si ale nasterilor. Conform cu acestea, primul nascut al notarului (tatal sau), a murit la 1 august 1903, la ora 17.00 de gastroenterocolita infectioasa, probabil agravata de tuberculoza. Si nu a murit la varsta de sapte ani, ci la cea de douazeci si doua de luni, fiind nascut pe 12 octombrie 1901. Cu alte cuvinte, 9 luni, 9 zile si 16 ore inainte ca fratele sau sa vina pe lume: Divinul Dalí, care i-a semanat atat de mult in copilarie.
In afara de a situa moartea fratelui sau inainte cu trei ani de nasterea sa in 1901, Salvador Dalí a confundat si data de nastere cu cea a mortii. Dar chiar daca uitase din copilarie, adevarul a ramas probabil in subconstientul sau, iesind la iveala prin costumarea Galei de la petrecerea Caresse Crosby, in fiul rapit si omorat al lui Lindbergh, rapit la douazeci si doua de luni.

Desi mai tarziu i s-a adus la cunostinta confuzia acestor date, Dalí a refuzat sa admita ca propriile sale date sunt incorecte si a insistat ca fratele sau a trait 7 ani. Precum un miraj, Dalí a devenit obsedat de a dovedi ca el a exista independent si nu ca nu poate fi inlocuit de fratele sau mort, asa cum s-a confesat atunci cand a fost la Ecole Polytechnique din Paris.

Aducand omagii pointilismului, fotografiei, lui Roy Lichtenstein si serigrafiilor lui Warhol, iluziei optice, viziunilor suprarealiste halucinante, “Portretul fratelui meu mort” trebuie vazut in totalitatea sa. Dalí a fost deosebit de interesat de aceste jocuri de perceptie. Putem observa diferite peisaje in tabloul fratelui mort. In primul rand, este vorba despre o reproducere dupa modelul fotografiei marite. In al doilea rand, putem observa un chip imprimat peste un peisaj desertic, populat de tarani importati din panzele lui Millet si de soldati ce par desenati de Hieronymus Bosch. Nu in ultimul rand putem observa cum pixelii insisi prind viata, devenind mici personaje in relief sau corpusculi suspendati in aer.