iam

Niste arhitecti spanioli (Jose Selgas si Lucia Cano) de la biroul de arhitectura Selgascano si-au creat un birou situat in padurea de langa Madrid.

Spatiul pe care l-au gandit are forma unui tunel, fiind compus din 2 zone: o fereastra din acrilic transparent de 20 de mm formeaza peretele din partea nordica si o parte opaca din fibra de sticla si poliester, groasa de 110 mm pentru a proteja interiorul de lumina directa.

La un capat al tunelului se afla un mecanism cu greutati ce ofera ventilatie naturala.

Un birou cu adevarat superb, unde ti-ar fi cu adevarat placere sa lucrezi. Mie cel putin mi-ar placea

Am descoperit pe net din intamplare, fara chiar nici o intentie in acest sens, o carte foarte interesanta despre cum trebuie sa scrii astfel incat sa ai un text original, sa fii creativ si apoi, cel mai important, sa devii un autor publicat.

Prima parte a cartii este foarte, foarte misto. Cred ca ar trebui citita de toata lumea si se aplica in general la mai toate domeniile, daca stai sa analizezi putin si sa observi principiile care stau la baza acestor reguli.

Am facut un mic rezumat al lucrurilor celor mai importante, ce trebuie urmate atunci cand vrei sa te apuci sa scrii. Eu zic ca trebuie macar sa te gandesti la ele, daca nu chiar sa le pui in practica. De cand m-am intors de la mare, unde am citit carticica, chiar cred ca am inceput sa progresez. Nu pot sa nu recunosc ca e si contributia unor prieteni mai inzestrati intr-ale scrisului care mi-au dat un sfat simplu si la obiect: “scrie, mama, numai scrie!”

Sfaturile pe care le da Adele Ramet sunt pretioase si trebuie urmate:

• sa scrii timp de 1 ora in fiecare zi (daca se poate la aceeasi ora din zi, pentru a-ti forma un obicei)
• creaza-ti o disciplina a scrisului
• fa-ti timp pentru scris, chiar daca ai un milion de alte lucruri de facut, lasa-le putin deoparte pentru 1 ora
• scrie orice in fiecare zi, chiar daca nu e ceva bine inchegat sau cu o tinta bine definita
• reciteste ce ai scris ieri, chair daca nu ti se pare bun, poti sa observi unde ai gresit si sa-ti imbunatatesti stilul
• culege idei uitandu-te si ascultand cu atentie in jurul tau
• uita-te mereu la ceea ce se scrie in media (la televizor, in ziare, pe siturile de stiri sau de specialitate)
• gaseste inspiratia si in propriile tale experiente
• observa tot ceea ce se intampla in viata de zi cu zi
• citeste si documenteaza-te pe subiectele care te intereseaza
• tine la indemana un dictionar explicativ bun si un dictionar de sinonime (te ajuta foarte, foarte mult; eu, de exemplu, atunci cand fac traduceri, folosesc 2 dictionare online – unul englez explicativ cu thesaurus si unul englez -roman – plus un program cu un vocabular de 32.000 de cuvinte )
• scrie despre ceea ce stii
• scrie chiar acum 10 idei despre articole (sau chiar nuvele sau romane)

Cartea contine o groaza de alte sfaturi si vorbeste foarte mult despre cum sa creezi actiune intr-un roman, cum sa dezvolti personaje si cum sa creezi un timeframe si un decor adecvat. Pentru amatori, cu siguranta va fi plina de sfaturi mult apreciate.

Promit ca am sa revin cu inca un post despre cum trebuie sa incepi  si cum poti scrie despre ceea ce cunosti.

La invitatia celor de Bookblog si Civika am participat la un eveniment cu totul deosebit, o serie de Lecturi urbane. A trecut ceva timp de atunci si desi nu am reusit sa ajung decat de putine ori am fost cucerita de idee si am venit cu mare drag.

Pentru mine cititul in metrou e mereu un mijlov de relaxare, de cufundare intr-o lume numai a mea care e frumoasa, personala si calda. Orice as citi, atunci cand merg cu metroul ma bucur de o experienta absolut minunata. De foarte multe ori mi s-a intamplat sa raman inca cateva minute pe peron pentru ca nu terminasem un capitol sau sa merg citind catre scara rulanata.

Atunci cand Raluca mi-a povestit prima data de ideea unui proiect legat de lectura, m-am entuziasmat imediat si am zis ca nu trebuie sa ratez. Mai ales atunci cand e vorba ca trebuie sa aratam oamenilor ca generatia tanara citeste, si inca citeste bine, oriunde se afla.

Sper din tot sufletul sa se mai intample astfel de evenimente, care sa aiba si mai mare succes.

Pana una alta, va arat si eu o pozuta furata in metrou, cu coordonatorul meu care citea de zor.

Azi am fost la Bookfest la Romexpo. Eram foarte entuziasmata la inceput, asa cum sunt de obicei cand e vorba de carti asa ca in momentul cand am auzit invitatia imediat mi-am facut loc in program si am fugit sa casc gura la carti.

Am fost cu minunata Simona, care a fost foarte inspiranta, o mica muza care te face sa te gandesti la mare la Vama Veche, la pajisti inverzite si la cozi impletite cu flori.

Am fost din nou dezamaginta insa de catde mic si neinsemnat a fost targul. Parca in alti ani era totusi mai misto. Am vazut putini oameni care se plimbau pe acolo, aceleasi carti obosite prin rafturi, reduceri foarte mici la unele carti, la altele nici macar nu erau reduceri, desi se spunea astfel. In fine, nu mare lucru, se vede ca suntem in criza.

Eu m-am abtinut cu greu sa nu cumpar mai multe, dar intr-un final am ajuns sa cumpar decat 2 carticele:

Jurnalul Oanei Pellea (am inceput deja sa citesc din metrou si e foarte misto, abia astept sa-i vina randul)

si Regulile seductiei (o carte de mare importanta pentru mine, pe care am imprumutat-o si pe care am decis sa mi-o cumpar, sa fie a mea )

In rest, trist si deprimant. De-abia astept sa vina Kilipirim. Poate atunci o sa avem si mai multe fonduri.;)

Tot duminica, caci atunci a fost ziua mea cea mai prolifica, am fost si la o expozitie de pictura.

S-a intamplat la Galeria Municipala. Nu ca as fi planuit sa ajung acolo, dar era in drum de la Schimb de carti catre Street Delivery.

Treceam pe langa ea si am zis… uite… ce interesant ar fi sa intram. Si asa am facut.

Inauntru era o expozitie de pictura a lui Gheo Vlad Botan. Initial mi-au placut cateva tablouri, foarte romanitice si diafane – parca te faceau sa visezi la o poveste, aflate la intrare pe partea stanga, dar am constatat pe cand parcurgeam exponatele ca erau toate aproape la fel, parca erau trase la indigo.

Am incercat sa cer permisiunea – cred ca era chiar artistul acela care se plimba tacticos pe acolo – sa fac cateva fotografii pentru un articol pe blog, dar nu mi s-a dat voie, pe motiv ca nu vrea sa isi vada lucrarile sub forma de vederi pe la chioscuri.

Ce-i drept, inclin sa-i dau dreptate pentru ca sunt multi oameni care sunt capabilisa faca asta, dar pe de alta parte, nici nu pune la dispozitie cateva dintre picturi sau o mica selectie pe situl personal, de unde un ziarist sa poate sa se inspire si sa poata publica o stire despre artist. De asta se fura atat de mult in Romania pentru ca nu exista oameni de media in spatele artistilor care sa-i promoveze cum trebuie. Altfel, iartati-ma domnilor artisti, cum sa va cunoasca lumea si cum sa afle ce lucrari frumoase faceri??

In fine, pentru ca suntem in Romania, am decis sa fac si eu o fotografie mica la afisul expozitiei, sper ca nu l-am suparat prea mult pe domnul artist, dar cum spuneam… chiar mai e nevoie de o fotografie din cand in cand.