Mereu am avut impresia ca photowalking-il inseamna o haladuiala prin oras… la facut fotografii. M-am decis sa atasez si un scop, sa-i zicem mai putin nobil, si anume – un ceai la Green Tea.
Am dat o tura prin centru, de la Unirii incepand, pe niste stradute, pe unde n-am mai fost in viata mea, desi am batut bine zona aia cand eram in facultate.
Ce a iesit? Puteti vedea mai jos.

A trecut o saptamana de cand am fost la concert la Placebo. A fost un concert foarte, foarte misto.

Ma asteptam sa fie intr-un loc mult mai mare, si la inceput, cand inca nu ajunsesera toti acolo, mi se parea atat de putina lume. Dar asta s-a revolvat repede pentru ca fanii au venit randuri, randuri si micul spatiu s-a umplut ochi.

De obicei nu ma chinui sa intru in fata, dar…. de data asta.. printr-o intamplare, datorita organizatorilor care au impartit free pass-uri la cei din primul rand pentru a intra in zona A, am ajuns sa stam fix in fata, ce-i drept, de cealalta parte a gardului. Si intr-adevar a meritat, pentru ca am avut o vedere foarte buna.

Concertul a inceput putin inainte de  8 cu o trupa care a cantat pentru vreo 25 de minute. Nu stiu cine au fost… cativa din jurul meu au vehiculat niste nume, dar nu am inteles exact cine erau, dar veneau din Australia.

Apoi pana la 9 am tot asteptat. Ma plictisisem la un moment dat si, cum eu nu prea am rabdare, deja incepusem sa comentez la adresa lor.

Apoi au venit si nu a mai contat nimic. A fost super. Si ei s-au simtit bine cu noi, Brian Molko a fumat cu pofta vreo 2 tigari si a povestit cum la ei acasa, in state nu mai au voie sa fumeze pe scena. In acelasi timp am admirat si colectia lui de chitari. Avea vreo 15, asezate frumos, pe care le schimba la fiecare melodie, semn ca se dezacordau repede.

De cantat au cantat tot ce trebuia, melodii de pe albumele mai vechi (fanii au fost in extaz), dar si melodii de pe albumul cel nou, pe care de atunci il ascult in fiecare zi .

Am facut si cateva poze, cat de bine a putut telefonul meu

Hoinarind pe la Diverta in asteptarea filmului am descoperit ca s-a reeditat, intr-o versiune net superioara celei anterioare, o carte despre cum sa slabesti sanatos de Michel Montignac.

Cum eu sunt o adevarata fana, ce-i drept nu am reusit sa ma tin decat vreo 2 saptamani de ea, am zis ca trebuie sa o am neaparat. Dar, surpriza… pretul era muuult prea piperat! Cum, 70 de Ron pentru o carte amarata? Bine, fie, are niste poze superbe cu mancaruri si regimul e mult mai bine structurat, facandu-l mai atragator. Dar totusi… tot mult ramane.

Cartea arata minunat, iar retetele de acolo…. mmmm, chiar iti lasa gura apa.

Pe cand frunzaream eu carticica in librarie, mi-au atras atentia 2 retete apetisante: legume mediterannene la cuptor si prajitura cu ciocolata. Da, chiar daca nu va vine sa credeti, exista o reteta de prajitura cu ciocolata intr-o carte de slabit.

Pentru cei care cunosc bine conceptele prezentate de montignac, ciocolata chiar e un dulce permis, dar bineinteles trebuie sa aiba minim 75% cacao .

Imediat ce am vazut reteta mi-am zis ca nu pot pentru ca sa nu o fac si eu acasa, mai ales ca am pe cineva aproape foarte pofticios si cu siguranta ar aprecia daca m-as oferi sa-i fac ceva dulce (asta pentru ca de obicei nu prea primeste).

Am fost la cumparaturi putin si am luat cele necesare. Sper surprinderea mea, nu sunt necesare decat 2 ingrediente: ciocolata si oua, facand astfel ca aceasta sa fie una dintre cele mai simple prajituri ever.

Secretul retetei este sa incalziti bine cuptorul cat de mult posibil si sa lucrati rapid odata ce s-a topit ciocolata. Rezultatul va fi un deser delicios si fin.

Reteta este pentru 6-8 portii.

Timp de preparare:

30 de minute, plus refrigerare peste noapte

Timp de gatire:

8 minute

Ingrediente:

310 g ciocolata neagra (minim 70% cacao), rupta in bucati

plus 185 pentru topping

10 oua mari, cu galbenusurile separate de albusuri

Preparare:

1. Captusiti un vas rotund (cu diametrul de 20 cm – eu nu am avut, asa ca am folosit o forma de tarta cu diametrul de 30) cu hartie pentru copt. Pe margine, trebuie lasata hartie putin mai inalta, cu cativa cm decat forma pentru a-i lasa

loc pentru crescut. Preincalziti cuptorul la 200 grade C.

2. Topiti ciocolata pentru compozitie la bain marie.

3. Bateti albusurile pana devin spuma, apoi separat bateti si galbenusurile bine.

4. Dupa ce s-a topit ciocolata, incorporati galbenusurile. Adaugati apoi 2 linguri din albusurile batute spuma, amestecati incet, apoi incorporati treptat si restul albusurilor, pana amestecul capata consistenta unui sufleu sau a spumei. Nu amestecati excesiv.

5. Turnati amestecul in vasul rotund si bagati-l in cuptor pentru exact 8 minute. Scoateti vasul si lasati-l sa se raceasca, apoi introduceti-l in frigider peste noapte (aprox 12 ore).

6. Scoate-ti prajitura din frigider si rasturnati-o pe un platou. Topiti restul de ciocolata ca la pasul 2 si turnati o pelicula fina peste prajitura, apoi puneti-o in frigider pentru 5 minute. Ca sa o taiati mai usor, treceti un cutit bine ascutit prin apa fierbinte, inante sa taiati prajitura cu el.

Bon apettit!

Pentru ca in ultima vreme nu am mai avut timp nici sa respir, datorita lucrarii de licenta, am decis ca in momentul in care o termin sa imi fac singura un cadou, drept rasplata pentru ca am muncit atat.

Zis si facut. Imediat ce am predat lucrarea la secretariat cu acordul profei, am dat o fuga prin 2 magazine, ca sa fiu sigura ca nu ratez momentul sa ma premiez.

M-am ales cu cateva accesorii de la Meli si cu 2 carti noi, pe care le-am cules de la libraria de langa.

Pe Firmin (al lui Sam Savage) l-am luat pentru ca am citit o recenzie foarte misto la Ionuca, iar de Zarva in livada cu guave (a lui Kiran Desai) m-am impiedicat pentru ca era la intrare si la reducere. Mi s-a parut foarte exotica, iar cuvantul “guave” era absolut irezistibil.

Iata si bunatatile:

Dupa ani lungi de umilinte in care am stat pe margine atunci cand prietenii mei, colegii si toti cei din jurul meu se dadeau cu bicla, am hotarat ca nu se mai poate asa si mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa inchiriez o bicla cu Cosmin. Evident in scop pur educativ.

Pentru ca aveam nevoie de o bicla mica si doar pentru cateva ore, gen 1-2 am decis sa folosim si noi odata serviciul Cicloteque. Am ajuns la Facultatea de Drept si am pus repede mana pe o bicla relativ bunicica, cu sistem de reglare pentru sa. Asta pentru ca eu sunt mica, am picioare scurte si cum bine spunea cineva, am nevoie de o bicicleta pentru pusti.

Am dus bicla de coarne pana in parc la Izvor si da-i. Trebuie sa ii multumesc din suflet lui Cosmin, care a avut atat de multa rabdare cu mine, m-a tinut de sa si de ghidon, s-a lasat calcat si de picioarele mele si de bicla, iar cand am cazut, m-a ridicat de pe jos, mi-a sters lacrimile, m-a scuturat de praf, mi-a dat apa sa beau si m-a pus inapoi pe bicla la pedalat.

Cum v-ati si inchipuit, era evident ca am si cazut. Mi se parea normal. N-am mai incercat de cand eram mica sa merg si nu stiam sa compensez atunci cand ghidonul tragea intr-o directie sau in cealalta. Dupa mai multe incercari, am ajuns sa ma descurc sinurica. Singura problema a ramas opritul, deoarece nu aveam frana decat pe fata, si aia nu prea grozava. Sa fac frana pedaland inapoi mi-a fost destul de greu, asa ca am picat atunci cand am incercat sa merg mai repede.

Am facut vreo 4 julituri, dintre care una mai serioasa in genunchi. Sper sa treaca pana m-oi marita

M-am si parlit putin de la soare, pentru ca era destul de cald, iar la pranz ardea foarte tare (nu mi-a trecut prin minte sa iau o sapca si putina creama solara).

Asadar, ma pot declara invatacel intr-ale biciclitului. Cred ca mai am nevoie de vreo 2 lectii ca sa trec la profesionisti

Foto session cu julituri

Niste arhitecti spanioli (Jose Selgas si Lucia Cano) de la biroul de arhitectura Selgascano si-au creat un birou situat in padurea de langa Madrid.

Spatiul pe care l-au gandit are forma unui tunel, fiind compus din 2 zone: o fereastra din acrilic transparent de 20 de mm formeaza peretele din partea nordica si o parte opaca din fibra de sticla si poliester, groasa de 110 mm pentru a proteja interiorul de lumina directa.

La un capat al tunelului se afla un mecanism cu greutati ce ofera ventilatie naturala.

Un birou cu adevarat superb, unde ti-ar fi cu adevarat placere sa lucrezi. Mie cel putin mi-ar placea