iam

Pe Maigret l-am descoperit de curand. Nu citisem nimic de el si mi se parea ceva de genu…. ah, uite si pe asta… nu se compara el cu Agatha sau cu Doyle!

M-a surprins, prin stilul deosebit si prin care povesteste, foarte detasat, ca si cum Maigret, personajul principal, nu se pricepe el prea bine, nu se simte niciodata in largul lui si desi pare foarte detasat si derutat de ceea ce i se intampla, in final, reuseste sa descopere vinovatul. Eu sunt fan chestii cu detectivi. Ma uit chiar si la TV la filme politiste, iar Murder, she wrote a fost serialul copilariei mele. Alaturi de MacGyver, dar asta e alta poveste.

Am citit acum cateva luni prima mea carte cu Maigret: Prima ancheta a lui Maigret. Mi-a placut foarte foarte mult. De-abia asteptam sa imi mai pun gherutele pe inca una si intamplator ieri mi s-a ivit ocazia perfecta. Eram la hoinareala de la Universitate la Unirii pe jos si m-am oprit la anticariatul de la muzeul Sutu. Dupa ce m-am uitat pe 3 carti am ochit-o pe asta cu Maigret imediat si am zis ca nu pot sa plec fara sa o am, mai ales ca era la un pret imbatabil: doar 2 lei.

Zis si facut. M-am mai dus si pe la un alt anticariat doar doar mai pica ceva, dar nimic. Nu mai sunt anticariatele ce au fost pe vremea mea. Cand eram eu in liceu si in facultate erau 2 uriase chiar in pasaj la Universitate. Vaaai cate ore nu mi-am pierdut eu pe acolo si cati bani din alocatie si bursa. Dar acum nu mai sunt, iar atunci cand vezi asa o oferta nu poti sa o ratezi.

Cartea pe care am luat-o nu numai ca a fost la super oferta, dar mai are si o prefata absolut minunata scrisa de Raul Joil. Nu prea stiu eu bine cine e nenea acesta, dar pot sa pun ca scrie minunat. In 6 pagini a reusit sa ma farmece iremediabi si irecuperabil. Am aflat cu ocazia asta si lucruri inedite despre Simenon.

Se spune despre el ca era un scriitor foarte, foarte prolific, ajugand la performanta de a scrie 80 de pagini finalizate si gata pentru tipar. Ba chiar pe seama lui circula o anectota haioasa:

“Cineva il cheama la telefon pe Simenon.

Raspunde sotia lui:

- Nu puteti vorbi cu Simenon; abia s-a apucat sa scrie un nou roman si, stiti, nu vrea sa fie deanjat pana nu termina lucrarea inceputa.

- Bine, dar atunci ce fac? intreaba interlocutorul, astept la aparat sau sun ceva mai tarziu?” )

De-abia am citit cateva pagini din “Domnul Gallet, decedat”, dar promit ca revin cu detalii picante.

Totul a pornit de la filmuletul de mai jos.
De fapt nu, gresesc. A pornit de la o reclama pe care am vazut-o la cinema. Deci, eram la Infern de Ziua Îndrăgostiţilor 3D, which totally sucks! Daca nu ati fost, recomand calduros nici sa nu o faceti. Un film asa prost nu am mai vazut de foarte multa vreme. O actiune predictibila, personaje fara pic de credibilitate, actori slabi. Efectele in 3D au fost foarte interesante, dar atat.
Asa deci, sa revenim la subect!
Asteptam sa inceapa filmul si rontaiam niste floricele. Mmm. Cand, ce-mi vad ochii! Star Trek: The Future begins. Wow, fara sa tin cont de titlul pompos am zis ca asta e! Trebe neaparat, dar neaparat sa mergem la asta. Am facut program pentru miercurea urmatoare ca e musai sa il vedem. Fanul infocat din mine nu mai putea de bucurie si topaia de colo colo.
Zis si facut! Dar la fata locului, a fost o mare dezamagire. Adica, sigur… efecte speciale super.. actori, care mai de care… mai ales Zachary Quinto, care e un actor minunat. Stiu asta pentru ca l-am urmarit cu sufletul la gura in Heroes.:D
Dar altfel, oamenii care au facut filmuletul de mai jos… au avut mare dreptate. Parca e copiat la indigo din Star Wars, fara pic de personalitate si cu un scenariu slab si destul de predictibil. Chiar si eu care sunt fan inrait SF si as inghiti aproape orice numai sa fie digerabil am ramas putin desumflata cand am plecat acasa.

Photo: Steven Bollman

San Francisco Museum of Modern Art (SFMOMA) este un minunat centru in care artistii moderni de pretutindeni se intalnesc prin operele lor minunate si neconventionale cu mii si mii de vizitatori an de an. Dar cum muzeul e tocmai in San Francisco, ce s-au gandit oamenii aia nemaipomeniti de acolo… caci altfel nu le pot spune.

S-au gandit ei ce s-au gandit si au facut un proiect modern (caci doar sunt muzeu de arta moderna si contemporana) folosindu-se de unele dintre cele mai ingenioase tehnologii. Ok, ok nu va mai tin pe jar . Ei bine, proiectul lor se refera la postarea pe internet a tuturor operelor de arta care sunt gazduite sau au fost gazduite la ei.

Au elaborat ceea ce se cheama Artscope, un loc unde sa te scufunzi, asa cum bine zic ei, intr-o mare de lucrari de arta.

E ca si cand te-ai uita printr-un ochean de departe si ai reusi sa vezi (la o rezolutie foarte bune) tablourile aflate in muzeu de cealalta parte a oceanului. Nu-i asa ca-i minunat?

Azi am inceput si am terminat Exit de Adrian Chivu.

Nu obisnuiesc sa termin asa de repede o carte decat daca imi place foarte, foarte mult sau daca am atat de mult timp la dispozitie incat chiar nu am ce face si o citesc. Saaau poate daca e o carte relativ subtire.

Exit intra cam in a doua si a treia categorie.

Am fost nerabdatoare sa citesc carticica asta. Am imprumutat-o de la schimb de carti, tocmai in editia la care fusese Marius Chivu invitat (ce coincidenta). M-am gandit, wow, ce sansa! Eu care nu citesc prea multa literatura romaneasca, pentru ca am impresia ca e destul de slaba, am sansa sa citesc ceva de un autor in voga!! Double wow!!

Later edit: cred ca am aflat cine e posesoarea

Am inceput-o cu un oarecare interes, care a crescut treptat pana cand s-a pierdut printr-o paginile firave ale cartii. Marturisesc ca nu am citit nici o recenzie la ea inainte si am mers orbeste inainte. Nu pot sa spun ca a fost o alegere foarte proasta, dar nici una prea stralucita. Nu am inteles mare lucru din carte, care nu straluceste prea tare.

O insiruire fara dialog si sens de evenimente, discutii si … lucruri putin dezgustatoare. Nu sunt o mironosita si nu ma cenzurez atunci cand citesc carti in care gasesc descrieri porcoase si macabre. Dar asta parca nu avea nici un farmec. Bine, bine ati putea spune… Chivu nu e Henry Miller si nici alt scriitor de seama despre care sa se poata spune ca e celebru international. Sincer, pentru cartea asta nici nu cred ca va fi.

Poate alte carti ale lui sunt mai bune, dar asta nu prea m-a dat gata.

Ce mi-a placut:

- usurinta cu care reuseste sa contureze personajele, fara sa faca exces de descrieri, reuseste sa creioneze in cateva linii personaje cu adevarat reale, pe care le poti intalni pe strada, la tine in bloc sau cel putin in cartier.

- candoarea cu care descrie locatii murdare, pline de abcess

- finalul lui Victor, de fapt toata povestea lui

- modul in care vorbesc personajele, cum stalcesc cuvintele si cum reinterpreteaza lucrurile care le inconjoara

Ce nu mi-a placut:

- actiunea. pana la urma eu nu am inteles cu sta treaba cu extraterestrul, care era rolul sau in viata?

- povestea lui Andi, pe care chiar nu am prins-o

- felul in care vorbea extraterestrul, eu nu intelegeam nimic din ce zicea, daramite personajele care se presupune ca si raspundeau

- tot revenind la extraterestru, care se pare ca nu e chiar preferatii mei, daca stau sa ma gandesc, cum de se face ca ii indeplineste Taniei toate visele, de fapt cum de le indeplineste pe ale tuturor (sau nu o face si e de fapt o metafora?!?)

Daca tot stau si ma gandesc, cred ca nu mi-a placut, dar nici nu mi-a displacut. O lectura usoara de luat in metrou.

Am gasit un situlet foarte misto care iti da posibilitatea sa iti faci prorpiul tag cloud sau word cloud – pentru ca nu se refera la cuvinte cheie, ci la orice cuvint pe care il introduci.

Eu mi-am facut unul pentru site. E f dragut si simpatic, dar tocmai am am observat ca repet foarte multe cuvinte cum ar fi: foarte, thanks si “si”. Da bine, si nu ai cum sa nu-l repeti, dar m-a surprins ca fiind cel mai mare si mai puternic colorat.

Puteti sa incercati si voi aici. Va puteti juca si cu modul de reprezentare, cu culorile, marimea etc.