Aseara am avut petrecere la lansarea Kubis!!
Dupa 6 luni de existenta neoficiala, in care am pus mana pe clienti importanti cum ar fi: P&G, Toyota, Raiffeisen Bank, Chio si Love Plus am hotarat ca e cazul sa scoatem capul in lume si sa anuntam tuturor cine suntem si ce planuri marete avem.
Astfel, am avut aseara, la sediul nostru din Batistei o super petrecere de lansare. A fost lume multa ce s-a delectat cu mancare buna, bautura din belsug, companie creativa si mai ales cu jocurile noastre. Dap. Am renuntat pentru o seara la controllers si i-am lasat pe invitati sa se simta bine in spatiul nostru de joaca.

Pe langa asta, am organizat si un concurs, in urma caruia am facut cadou un Nintendo Wii! Lumea s-a inghesuit, s-au batut bine si l-au castigat. De fapt un el a castigat. Congrats!!

Restul de poze si lucruri interesante le puteti gasi pe After construction.

Am mai fost si altii la evenimentent. Puteti citi ce s-a mai scris despre la Victor Kapra, Pahomi si Vlad.

Fundatia Calea Victoriei si Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti, lanseaza la Teatrul Odeon primul eveniment din cadrul campaniei “Imblanzirea Cartilor”. Proiectul isi propune sa apropie publicul de texte valoroase din toate genurile si timpurile.

In data de 25 februarie, in foaierul Teatrului Odeon, la ora 17:30, are loc o discutie despre Epopeea lui Ghilgames. Gazdele acestui eveniment vor fi Dorina Lazar, directorul Teatrului Odeon, Dragos Galgotiu, regizorul spectacolului de teatru Epopeea lui Ghilgames si Elena Mazilu-Ionescu, conf. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti, sectia de Literatura Universala si Comparata.

In premiera, regizorul Dragos Galgotiu va media relatia spectacol – public si va dezvalui cum, pornind de la textul antic, s-a nascut spectacolul sau, iar doamna Elena Mazilu-Ionescu va arata cum temele si personajele Epopeii lui Ghilgames revin in textele unor scriitori moderni. Participantii sunt invitati sa intre in dialog cu gazdele.

Intrarea la acest eveniment este libera.

Elevii si studentii care vor participa la aceasta dezbatere vor beneficia de intrare gratuita la primele reprezentatii ale spectacolului Epopeea lui Ghilgames, la Teatrul Odeon, in 27, 28 si 29 februarie, ora 19:00.

Iata care sunt motivele pentru care exista criza financiara in America. Tot din cauza asta avem noi probleme asa de mari cu EURO, iar firmele care au facut investitii neacoperite la noi… merg incet, incet spre faliment. Se spune ca o sa mai dureze cativa ani pana o sa se rezolve… cica presedintele american Obama ar fi spus ca va dura cel putin pana in 2011. Nu e chiar un motiv de bucurie.

The Crisis of Credit Visualized from Jonathan Jarvis on Vimeo

.

Citeam deunazi pe situl teroristei despre romane politiste.
Cred ca in ultima vreme, gustul tuturor se indreapta mai mult care romanele politiste, SF si Fantasy.
Imi amintesc ca atunci cand am fost in Londra (acum multi, multi ani) adica prin 2003, am fost foarte uimita sa descopar nu numai ca exista camere intregi (in librarii) dedicate acestor genuri, dar chiar librarii cu totul dedicate genului politist.
Atunci am vazut pentru prima data cum arata o librarie in adevaratul sens al cuvantului. Cand am intrat prima data in Waterstones, nu mi-a venit sa cred cat de frumos si minunat era. Nu mai vazusem in viata mea o librarie care sa aiba 5 etaje (numai cu carti – deci FNAC nu se pune) si care sa mai aiba si o cafenea inauntru. Pe vremea aceea nu se inventase inca Carturesti.

Tot acolo am deprins si cultul semnelor de carti. O adevarata arta!! Ati observat ca semnele de carti sunt la noi cumva dosite in librarii? Chiar si la Carturesti le gasesti pe undeva intr-un colt, doar, doar le facem sa ocupe cat mai putin loc. Ei bine, la englezi… semnele de carte erau la mare cinste… si intotdeauna intr-un loc bine gandit, poate te impiedici totusi si iei unul care nu costa prea mult. Nici nu mai vreau sa mentionez aici ce modele frumoase aveau.

Asa deci, sa revenim la romane politiste.

Am intrat pentru prima data intr-o librarie de gen… acum multi ani. In prima faza nu prea mi-a facut mie asa o impresie grozava, mai ales ca nu prea recunosteam nici un autor. Pe urma mi-am dat seama cat de misto era si ce chestii faine erau acolo. Am plecat dupa ceva vreme in care am admirat rafturile, putin cu coada intre picioare, pentru ca nu cumparasem nimic (ce-i drept, banii de bursa nu erau multi) si pentru ca eram atat de inculta si nu auzisem de autorii aia.

La noi, cred ca exista si o preconceptie fata de genurile SF, Fantasy si politist. De parca acele carti nu ar fi carti in adevararul sens al cuvantului…. parca ar fi asa… o literatura usoara, de duzina… mai ceva ca romanele de dragoste ale Sandrei Brown. Sigur s-a auzit putin de cativa autori, unii mai buni, altii doar foarte cunoscuti, dar nu prea exista o cultura a genului. Sigur, ele sunt 3 genuri diferite, dar cred ca iubitorii unuia dintre genuri se regasc usor si printre fanii celorlalti.

Mie imi plac foarte tare, ma relaxeaza, ma fac sa imi pun mintea la contributie, dar si sa citesc pe nerasuflate serii intregi.

Am descoperit ca exista in America niste oameni care fac prajituri. Bine, bine, dar asta nu e nimic spectaculos. Da, asa e, dar partea nice abia acum incepe.

Oamenii astia au un site, unde isi promoveaza produsele si le si vand.
De fapt produsul pentru ca vand numai un sortiment de cookies, Pinko Cookies, care se bazeaza pe o reteta de familie ce dateaza de acum 20 de ani. Deci super incercata de-a lungul celor 2 decenii.
Aceste prajituri sunt expediabile in 3 variante de ambalaj, dintre care, cred ca cea mai inspirata e cea de alaturi.
Din pacate nu mai e nici in stoc, dar ca sa ma consolez la tare, nu livreaza decat in State.
Deci, cei care se duc in pe acolo… nu vreti sa va intoarceti si cu un pachetel pentru mine?

Mormanul acesta perfect de capsuni a fost pictat de Jean-Baptiste Chardin in 1761.

Privindu-le m-am trezit cu o pofta nebuna de mancare sanatoasa, de primavara si de pranz la iarba verde.

Eu n-am fost niciodata fan garoafe, dar acestea doua, parca ma fac sa imi doresc din tot sufletul un manunchi de garoafe albe, carnoase la mine pe birou.

Pictura am descoperit-o intamplator, cautand ceva mult mai anost si deloc apetisant. Nu am mai gasit ce cautam pentru ca m-am pierdut in contemplatie.

Chardin s-a nascut, a trait si a lucrat la Paris, iar prin arta sa a facut referinta la pictorii olandezi ai secolului 17, el neparasind totusi niciodata Parisul.

Este considerat a fi unul dintre maestrii naturii statice. Picturile sale simple, frumos compuse trec dincolo de realism, atingand ceva grav si profund in psihicul uman. Reprezentand materia delicioasa, dar vulnerabila, incearca sa ilustreze dulceata vietii si inevitabilitatea mortii.