iam

Oare zilele astea reci si ploioase nu se mai termina?
Am nevoie sa mai ies si eu din casa, sa imi scot ochii din computer si sa vad o raza de soare.
Iata ce vad la birou cand ma uit pe geam! Depressing, isn’t it?

Tare as avea nevoie de o repriza de alergat in parc. Eventual cu un catel mic si latos

Am fost azi in cautarea unui fursec. Nu orice fursec, ci unul de la minunatul fursec mecanic. De fapt trebuie sa marturisesc ca e vorba de un croissant.

Am luat o prietena de un picior si am plecat val-vartej de la serviciu prin orasul super aglomerat.

Am cautat primul indiciu pe strada Turnul Eiffel, pe care l-am gasit langa un automobil volkswagen foarte vechi si deosebit de dragut. Pe urma am alergat repede pe strada Paris…. o zona absolut minunata a Bucurestiului, ce imi aduce aminte de facultate si de ambasada Braziliei de pe strada Londra, unde am facut portugheza.

Dupa ce ne-am invartit pe toata strada am dat peste o cutie de scrisori simpatica cu simbolul binecunoscut. Acesta ne-a trimis catre strada Franceza.. ce s-a renovat de curand. Bine, partial, dat tot arata minunat.

Aici am facut o gramada de poze si am vazut multe cladiri minunate acum in paragina, dar din pacate nu am vazut si mesajul… (. Am plecat intr-un final pentru ca era foarte intuneric, frig si depasisem timpul… asa ca… cei norocosi care au gasit indiciul…. savurati cu grija croissantele si ganditi-va si la noi.

Reteta minunata pentru ele am furat-o de la Fursec si mi-am promis ca o sa o fac si eu:

“Reteta originala a aparut din nevoia brutarilor francezi de a refolosi croissantele nevandute (de altfel, produsul final e chiar mai gustos atunci cand se folosesc croissante vechi de o zi in loc de cele proaspete). Se inmoaie tot croissantul intr-un sirop de zahar, se umple cu crema facuta din migdale, zahar si unt (in cazul retetei mele, eu pun si marzipan), se presara migdale deasupra si se baga la cuptor. Ce iese este greu de descris si inimaginabil de bun.”

Sper sa nu te superi si sa ma lasi si pe mine sa incerc… macar asa… de pofta.

Nu stiu cum se face, dar in ultima vreme am citit numai posturi despre carti SF si politiste. Sa fie oare o stare generala de fapt, toana in care au intrat majoritatea cititorilor de la noi, in care se devoreaza cartile de genul asta?

Pentru mine, cred ca e momentul cel mai prielnic, pentru ca ies pe intuneric de la munca, e frig si tot ce iti vine sa faci este sa te duci repede acasa si sa te bagi in pat cu o cana de ceai fierbinte, o mata si o carte buna. A se vedea imaginea de aici, care-mi ilustreaza foarte bine sentimentele.

Am inceput sa citesc despre Sf-uri pe Bookblog un editorial de Cristi Mitran. Foarte misto prezentarea, dar cred ca mai lipsesc multe nume de pe acolo. Eather way, chiar m-a facut sa ma entuziasmez in legatura cu cartile pe care le am pe lista de lecturi.

Apoi am mai gasit la Feeria un post despre romanele si filmele politiste care i-au marcat existenta, iar la Terorista am gasit cum ca ei de fapt nu ii plac, dar cometatorii au tot incercat sa o convinga de contratiu.

Asta e un semn tare bun. Lumea incepe sa inteleaga ca aceste genuri nu sunt minore, ca dezvolta inteligenta, gandirea analitica, deductia si in plus, prezinta lucruri importante despre psihologia contemporanilor eroilor ce prind viata in paginile romanelor lor.

Eu ador politistele si mai ales SF-urile. Anul asta mi-am facut o lista minunata ce cuprinde mult Sherlock Holmes, Asimov, Dick, Herbert, Zelanzny si Card. Miam. Numai bune.

Cum ar fi sa stai pe o insula din Australia, sa te plimbi in voie, sa faci baie si plaja cand poftesti si esti si platit pentru asta?!!

Ei bine, un asemenea job exista si in realitate. Cei de la Queensland Australia s-au gandit ca cel mai misto mod de a-si promova insula pentru turisti este sa angajeze pe cineva care sa se distreze cat poate mai bine timp de 6 luni si sa scrie un blog pe tema asta. Genial nu, mia ca imi vine sa ma inscriu si eu pentru job-ul asta.

Amuzant e faptul ca exista o groaza de oameni care s-au inscris si care siau incarcat fotografii si videouri special pentru acest job. Si sunt oameni din toata lumea, care ar da orice sa plece de acasa, din caminul lor comfortabil pentru a sta undeva la soare pentru 6 luni. Ei, da, intr-adevar e tentant.

Unii oameni s-au gandit ca ar fi grozav sa faca si un cantecel, cum e tipa din filmuletul de mai jos:

Stiti sentimentul acela ca sunteti intr-un film cu John Travolta? Un film din acela care se deschide cu elbatand din picior si e filmat intai piciorul si apoi urca incet spre fata lui, iar la un moment dat el izbucneste in dans.

Ei bine, azi am avut acel sentiment minunat.

Eu sunt o mare fana a serialului Grey’s Anatomy. Drept pentru care nu numai ca ma vazut serialul de la cap la coada (de pe torente), dar ma mai uit si la tv din cand in cand in reluare . Asa, si, in fanatismul meu, am inceput sa caut muzica pe care o pun pe coloana sonora. Sincer, una dintre cele mai reusite pe care le-am ascultat vreodata. E foarte misto. Sunt formatii mai noi si mai vechi, unele foarte cunoscute, iar altele complet necunoscute. O compilatie minunata, numai buna de ascultat in drum spre serviciu sau spre casa.

Una dintre melodiile astea m-a facut pe mine sa am o revelatie cu John Travolta in drum spre casa pe la ora 7 jumatate, dupa o zi obositoare la serviciu.

Mi se pare absolut geniala, neaparat de ascultat la casti pentru ca au niste sunete foarte misto repartizate bine pe difuzoare (cand pe stanga, cand pe dreapta) si mai ales cand coborati sau urcati scarile.. parca iti vine sa tresalti usor in ritmul muzicii.

Mie mi-a colorat seara in roz, garben si turcoaz…:)

Melodia se numeste Such Great Heights si apartine formatiei The Postal Service. Nice nuh? Iar versurile sunt absolut delicioase.

Videoclipul nu prea seamana cu ce mi-am imaginat eu, dar se poate observa dinamica minunata ce m-a pus pe mine in miscare.