Fusei joi seara la teatru.
M-am gandit eu ca daca tot am un teatru in cartier, de ce sa nu profit de el si sa ma duc. Adevarul este, spre rusinea mea, ca nu am fost niciodata la teatrul Masca. Nici inainte de renovare, nici dupa.
Acum pot sa spun ca am fost.

Nu pot sa spun ca a fost rau. Mi se pare un teatru dragut, mai ales ca nu este in oras si se afla in unul dintre cartirele cele mai putin cochete, si anume, Militari.

Mi se pare interesant cum l-au construit, e o cladire destul de interesanta (putin kitschioasa prin faptul ca e foarte viu si puternic colorata) intr-o mare de blocuri gri si anoste. Are si o statuie draguta intr-o parte.

Interiorul e la fel de… colorat. Ce mi-a placut, in schimb, a fost sala de spectacol. Micuta, draguta, destul de cocheta fara a exagera, cu scaune rosii, cu tapiteria noua si catifelata.

Are si un gard simpatic plin de lacate. La propriu, sunt puse niste lacate pe el, vreo 50. Cred ca e strict decorativ.

Piesa pe care am ales-o a fost pur si simplu intamplatoare. Nu cred ca era nimic vineri, iar sambata atunci cand era o piesa mai importanta trebuia sa mergem la un party. Asa ca ce ne-a ramas aia am ales. Eu la telefon, Cosmin la fata locului, in ploaie.

Pentru ca a fost joi, a fost si reducere. So, 50% off din pretul biletului a rezultat cam 160 de mii 2 belete fix in mijloc. Am aflat la urma ca era un loc numai bun. Ce-i drept unii au comentat ca daca am fi stat la balcon era mai bine. Eu nu prea sunt de acord deoarece actorii stau cu fata catre mijloc, deci nu catre tine, deci you are missing the point. Anyways.

Asa, cum spunea, alegerea a fost pur intamplatoare. Si am ales Intrusa. Un spectacol de Mihai Malaimare.

In prezentare spune asa:

Doi frati gemeni, uniti printr-o dragoste imposibil de separat, iubesc aceeasi femeie. Aparuta intre ei ca o naluca, este pe punctul de a deregla un mecanism care parea impecabil. Se bat pentru ea, barbateste, fara menajamente, pe viata si pe moarte. Juliana trebuie sa moara si este omorata pentru ca, fara sa vrea, fara sa stie, fara sa poata altfel, nu a fost decat o intrusa. Un specatacol dupa cea mai frumoasa povestire a lui J.L. Borges.

Distributia a foar interesanta. Actorii mi-au placut, se vedea ca sunt tineri si doritori de a face lucruri minunate. Cred ca si din cauza asta unele scene au parut putin fortate. A fost una cu Ana Sivu Daponte. Am inteles de aici ca acesta a fost primul ei spectacol cu piesa asta si poate de asta a fortat mai mult interpretarea. Per ansamblu nu a fost rea, dar nici nu ma pot declara fan.

Mi-a placut foart emult Juliana, alias Alina Craita. Mi s-a parut ca o recunosc de undeva si, nu stiu cum, parca avea ceva deosebit de carismatic. Mi-a placut foarte mult ca era cheala si in semiobscuritate aveai impresia ca te uiti la papusa. Cred ca asta era si intentia. Oricum, a jucat foarte bine.

Apoi au mai fost cei doi frati, Cosmin Cretu (tipul chel – pentru necunoscatori ) si Valentin Mihalache (evident, celalalt) nu mi-au produs prea multe senzatii tari. Cosmin Cretu pare putin mai implicat in rol si parca si el te cucereste mai usor, dar amandoi la un loc nu formeaza un cuplu genial de frati iubitori.

A mai fost pe acolo si un orb, un povestitor a toate stiutor care a pus publicul in tema cu istoria personajelor, interpretat cu maiestrie de Sorin Dinculescu, care mi-a placut foarte mult.

Ca sa rezumam, un spectacol interesant, placut care m-a rupt putin din monotonie. Este putin nerecomandat copiilor sub 16 ani, deoarece contine niste scene de nuditate destul de explicite si oaresice sex, pe ici pe colo prin unele locuri.

Piesa nu are dialog, dar se aud din cand in cand interjectii, tipete si urlete. La capitolul sonor, suplineste insa muzica din belsug. Gabriel Bassarabescu a ales-o foarte bine. Chiar ma gandeam daca as putea afla de undeva ce muzica e… sa asculte si urechea mea acasa .

Eu recomand sa o vedeti. Intr-o seara ploioasa de iarna -primavara e numai buna.

De fapt noi toti avem o sansa. Nu-i asa ca vi s-a intamplat sa vedeti pe strada un catel mic si dragalas, care era cam jigari, murdar si abandonat? Mie da si asta foarte des in ultima vreme. Cred ca acea campanie pe care a facut-o Basescu acum ceva ani a inceput sa isi piarda eficacitatea. Vad din ce in ce mai multi caini abandonati pe strazi. Multi sunt pui si nimeni nu ii mai ingrijeste de nici un fel. Nu mai sunt vaccinati, nu mai sunt castrati. Asta rezulta in si mai multi caini chinuiti pe strazi.

Alaturi de ei sunt si oamenii. Unii emotional, pentru ca e groaznic sa vezi cum un caninii sunt infometati, chinuiti de oameni sau chiar calcati de masini. Altii sunt chinuiti fizic. Eu personal am fost muscata de doua ori, dintre care odata chiar in fata politiei.

Dati si voi o mana de ajutor pentru a avea un oras fara caini abandonati. Cainii aia au nevoie de un stapan, de un prieten, de o familie. Uita-te bine la ei si apoi intra pe situl Adoptii caini la ”Promoveaza pe blog!” ca sa iti alegi un banner pentru blogul tau.

Fotografiaza cainii de pe strada ta si pune-i  pe site pentru ca cei ce isi doresc un caine sa poata adopta; pe site vei gasi in special pui.

Nu stiu cum se face, dar am inceput sa scriu foarte multe posturi despre locuri de munca. Ideale sau nu, cred ca au inceput sa-mi bantuie capsorul din ce in ce mai mult in ultima vreme. Mai nou, se pare ca imi bantuie si laptopul.

Din seria great places you should work and live, am descoperit de curand un site foarte misto. La prima vedere ai impresia ca e un site nevinovat, care face reclama la cel mai tare telefon ever. Acest minunat telefon face multe, multe lucruri printre care este: 

- un proiector

- un aparat de facut cafea

- un aparat de ras

- o muzicuta.

Prima proprietate extraodinara a telefonului m-a facut sa zambesc si sa-mi doresc instant unul. Apoi am inceput sa ma intreb. Cum se poate asa ceva…?!?!? Cand am ajuns la aparatul de ras… deja era prea mult. Am inceput sa ma amuz copios si m-am prins ca exista un catch pana la urma. Dar care e acela? Pana la urma am ajuns la asta:

care duce aici.

Atunci m-am prins ca ceva nu e in regula si ca de fapt toata chestia este o mica reclama mascata la un loc la cucuietii din deal , unde nu se duce nimeni sa traiasca si sa lucreze. Asa ca, de ce sa nu raise awareness. Great job guys. Sigur nu dadeam nici un ban pe voi si as fi stat vreo 10 minute sa ma gandesc unde vine asta pe harta. Asa cum bine zic cei de la Discovery: “Now you know!”

Can’t believe it! Am aflat de aici si tot nu imi vine sa cred!!!
Chiar vorbeam cu cineva zilele trecute despre cat de misto ar fi sa mergem la un concert si ca ar fi unul dintre spectacolele pe care nu vreau sa le ratez.

Si acum, iata, vine si pe la amaratii de noi. Citeam mai de mult ca nu prea avem sanse pentru ca nu avem stadioane sufiecient de ok pentru a gazdui un puhoi asa de mare de oameni, dar uite ca se poate. Oricum dupa Depeche…asta e tot ceea ce-mi doream!

Asa trebuie sa arate un pisic pe gustul meu.
De-abia astept sa am casutza mea si sa-mi iau unul exact la fel. E musai sa fie cu dungi. Daca nu se poate chiar la fel, atunci exceptie fac dungile portocalii. Mda, sa fie blond… asa ca mine.
De mentionat ca trebuie sa fie iubitor de mangaieli, nu asa ca mofturosul din imaginile de mai jos.

Oare zilele astea reci si ploioase nu se mai termina?
Am nevoie sa mai ies si eu din casa, sa imi scot ochii din computer si sa vad o raza de soare.
Iata ce vad la birou cand ma uit pe geam! Depressing, isn’t it?

Tare as avea nevoie de o repriza de alergat in parc. Eventual cu un catel mic si latos