iam

La mine la birou in loc de colinde se asculta asa ceva:

Sincron – Alunelu

Pentru cei ce nu stiu Sincron a fost o formaţie de rock românească înfiinţată în 1964. Liderul acesteia era Cornel Fugaru. Au acompaniat cântăreţe precum Anda Călugăreanu (din 1965), Pompilia Stoian, Margareta Pâslaru (din 1967), Corina Chiriac etc. Dan Spătaru i-a lansat liderului formaţiei primul hit. (via Wikipedia)

Alunelu face parte din albumul lor de debut din 1965.

Heeeey, iata ca astazi s-a intamplat prima adoptie!!!! Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor si-a gasit o noua stapana. Lacrimioara a venit si si-a luat carticica. Huray! Ma bucur foarte tare si sper sa ii placa pentru ca mi-e mi-a facut placere sa o citesc.

Va mai astept cu mare drag si la alte carti. In ultima vreme nu prea am avut timp sa ma ocup foarte tare, dar promit ca in weekend am sa mai pun cateva, asa pentru inceput de vacanta.

Pentru ca am petrecut 9 zile acolo si inca 2 pe drum, nu pot sa ma abtin sa nu va povestesc macar putin.

Totul a inceput cum o prietena buna mi-a ordonat (ca sugerat nu prea pot sa spun ca a fost) sa vin repede acolo pentru ca ea nu poate fara mine, plus ca orasul ei este proaspat impodobit de sarbatori si asa ceva nu pot sa pierd.

Repede, repede mi-am luat concediu, si eu si Cosmin, si am taiat-o spre Strasbourg. A fost un drum lung, pentru ca de daca vrei sa ajungi in Strasbourg la pret mic trebe sa faci anumite sacrificii. Asa ca am luat German Wings pana la Stuttgard, apoi trenul usor pana la gara si apoi trenul normal pana in Franta.

In Stuttgart am avut si o surpriza intr-o reducere substantiala la tren pentru ca eram 2 si pentru ca sunt sarbatori.

Asa ca iata-ne in Strasbourg. Unde a fost mi-nu-nat!!!! A se vedea pozele din album.

Am vizitat foarte multe lucruri, am vazut muzee, am mancat mancaruri specifice cum ar fi tarta flambata (ceva gen pizza cu un blat super subtire si topinguri de diverse feluri cu branzeturi frantuzesti ) am baut panache (bere cu limonada) si vinuri frantuzesti.

Un oras pitoresc, care este un deliciul in perioada sarbatorilor. Marche de Noel peste tot, reduceri surprinzatoare ce tin doar 1 zi si fursecuri delicioase ce vin la cutie sau le poti alege cu mana din cos.

Am mai vazut Catedrala Notre Dame de Strasbourg, Maison Kammerzell, Muzeul de arta moderna si contemporana, Muzeul Alsacien (un fel de muzeu al satului foarte sic), Muzeul Operei Notre Dame, Muzeul Tomi Ungerer, Muzeul Arheologic, Musee des Beaux Arts, Musee des Arts Decoratifs.

Ne-am dat cu barca, am vazut cladirile europene si cartierele din imprejurimi (care nu prea ne-au impresionat) am facut blatul pe minunatul lor tramvai, am fost la FNAC si la Gallimard de unde mi-am luat 2 carti in franceza (Laisse-moi te dire de Janine Boissard si Une Gourmandise de Muriel Barbery) si 2 in engleza (Narnia de CS Lewis si Kafka on the Shore de Haruki Murakami). Vai cat de minunat e sa citesti Murakami in engleza. Parca se potrivesc mult mai bine cuvintele.

Am mai furat apoi Life of Pi de Yann Martel si Ignoranta lui Milan Kundera de la prietena mea, pe care le devorez deja.

Ce a fost naspa: vremea, aglomeratia din weekenduri, preturile si German Wings care au intarziat 4 ore la intoarcere.

Brad Pitt in Burn after reading

O comedie excelenta pentru o sambata seara. Un film al fratilor Coen cu George Clooney, Brad Pitt, John John Malkovich si o delicioasa Frances McDormand, care m-a impresionat in mod deosebit.
Imi aduc aminte de O Brother, Where Art Thou?, un film superb, cu o coloana sonora pe care inca o mai ascult din cand in cand. Iata ca inca o data Clooney si fratii Coen demonstreaza cat de bine lucreaza impreuna. Ce-i drept ce-i poti reprosa lui Clooney. Face si el ce poate. La fel si cu Brad Pitt. Este absolut hilar in rolul lui Chad si parca i se potriveste manusa. In fine, asta demonstreaza cat de bun actor e si ca toate rolurile i se potrivesc perfect.
De-abia astept sa vad The Curious Case of Benjamin Button, pentru care am inteles ca are sanse foarte mari la Oscar.
Burn After Reading sau cum i se zice la noi Citeste si arde, este un film ce merita vazut. Ce-i drept nu are o profunzime artistica, dar are un comic de situatie cu totul deosebit. Replicile sunt bine alese, iar interpretii… no comment, cred ca mai bine alesi nici nu se putea. Pentru o seara de weekend este un film foarte potrivit.

M-am intors de la Strasburg de vreo 2 zile, dar nu am reusit sa ma adun sa fac toate lucrurile pe care le-am planificat. Insa cel mai misto e ca am reusit sa imi pun pozele sus pe Flickr (unde promit sa mai editez si sa comentez diverse) si am gasit si un nou proprietar pentru “Fetele bune…”
Intre timp am mai gasit pe acasa inca o carte ce candideaza la “Adopta o carte”. Am citit-o mai demult si trebuie sa imi fac timp sa scriu o recenzie pentru ea. Promit ca va fi cat mai curand.

Intre timp enjoy my photostream.