Vai ce de minunatii se pot face cu el!!!! De-abia astept sa ne jucam la design cu asa ceva!!

Take a look la un preview.

via Gramo

De ceva vreme cochetez cu o idee destul de nastrusnica pentru cei din jurul meu, dar destul de eficienta pentru mine: vreau sa dau carti!

Mda, suna total plictisitor, dar, ei bine, asta e. O viata are omul, cum e zicala, si nu vreu sa am una plina pana la refuz de vrafuri de carti. Stiu, e greu sa te desparti de unele pentru ca sunt asa de minunate, dar spatiu din jurul meu e finit si… s-a cam terminat. Asa ca am ajuns la concluzia ca de acum inainte (de fapt de vreo 2-3 luni incoace) nu mai pastrez cartile decat daca sunt tare dragi sufletului meu.

M-am gandit foarte bine la asta si cred ca asa beneficiaza toata lumea de ele si nici eu nu raman ingropata intr-un morman de carti pe care nu o sa le mai recitesc niciodata. Inspiratia de a face lucrul asta vine de la o buna prietena, Lizu, care face asta cu toate lucrurile ce o inconjoara, de la carti pana la haine, bijuterii si altele. Si vazand-o facand asta mereu, am deprins si eu obiceiul sa scap de lucrurile nefolositoare si plictisitoare din viata mea.

Si iata ca am ajuns si la carti. Prima pe care am de gand sa o promovez in Programul Adopta o Carte este Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor de Ute Ehrhardt. Este o carte usor feminista, dar foarte placuta la citit.

Asa ca amatorii pot sa o ceara! O dau cu mare placere!

Am inceput sa citesc “Fetele bune…” acum aproximativ o luna… vai ce mai trece timpul. Parca mai ieri ma plimbam pe la libraria Noi, in pauza de masa, in cautarea unei carti. Vroiam ceva mai deosebit. In ultima vreme am tot ingurgitat tot felul de carti de business si parca nu mai intra. Asa ca am hotarat ca trebuie sa imi iau ceva mai light, dar in urma caruia sa mai invat si eu cate ceva… poate altfel de sfaturi.

Asa am ajuns sa cumpar Fetele bune Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor. Sa spun sincer… chiar am crezut ca e vorba despre altceva… stiti voi chestii mai kinky, de pe urma carora inveti how to rule the world and men. Bla bla.

Dupa ce am inceput sa citesc. Mi-am dat seama ca e vorba de cu totul altceva. Cred ca tipa care a scris-o vroia sa ne dea noua, cititoarelor, cateva sfaturi despre cum ar trebui sa gandim in viata, cum ar trebui sa fie relatia cu prietenii, sefii, colegii si chiar cu sotii si amantii.

Intentia e buna si se observa cu ochiul liber ca o parte din exemple sunt reale, ca unele femei gandesc asa, chiar si eu am exemple in viata mea. Dar de aici pana la a spune cum trebuie sa ne comportam si cum nu mai e mult.

Cred ca aceste carti, despre cum ar trebui sa ne corectam diverse probleme, ar trebui citite cu supravegherea psihologului. Sigur, sa nu exageram, unele sunt foarte ok si nu te duc pe o poteca chiar gresita, dar nici nu e prea departe. Daca dai sfaturi de genul: trebuie sa ne infruntam sotul si sa nu cedam in certurile cu acesta. Apoi nu e de mirare ca unele “fete” ies putin sifonate din aceasta confruntare. Lucrurile nu sunt chiar asa de simple cum par la prima vedere. E usor de spus ca trebuie sa te schimbi, dar daca intreaga ta viata ai fost o persoana supusa, departe de tine va fi gandul de a infrunta pe cineva, cu atat mai putin pe sotul tau, care e un barbat in primul rand, castiga mai mult decat tine in majoritatea cazurilor, e capul familiei si are pumnul greu.

Pe scurt. Cartea mi-a placut pentru dorinta pe care o trezeste in mine de a fi mai buna, de a trece mai usor peste unele lucruri si de a nu ma lasa fraierita de lucruri mici si urate. Mi-a placut si coperta, foarte frumoasa. Pildele din interior sunt cu adevarat haioase si folositoare. Chiar daca nu ai crede, oricine se poate identifica in cel putin una din ele foarte usor.

Ce nu mi-a placut:

- formatul. E mic, urat, pe o hartie ce pare a fi reciclata, dar nu cred ca e; fontul e total aiurea si foarte inghesuit, de parca nu au avut destule foi pe care sa o scrie.

- e foarte mare! God. Cred ca imi ajung max 200 de pagini de pilde si sfaturi, nu pot sa inghit 340 in mai putin de o luna chiar daca ma straguiesc.

- adordarea dominanta. Prea sunt vazute bietele gagici ca fiind amarate, cu capul plecat tot timpul. Lipsesc contra exemplele despre cum trebuie reactionat intr-o anumita situatie si cum au reusit altele.

- lipseste un final grandios. La sfarsit ma asteptam sa faca un rezumat al cartii, al concluziilor la care a ajuns ea cu sfaturi punctuale.

Eu o recomand fetelor care vor sa-si mai creasca increderea in sine. E numai buna de asa ceva.

O declar disponibila pentru aboptie. Cine e interesat sa-mi spuna ca o cedez fara remuscari. Mai multe despre programul de adoptie aici.

Stii, cateodata parca ai nevoie de oaresice muzica pentru ca inspiratia ta sa curga lin si sa fie bogata precum un fluviu.

Pentru mine, cea mai inspiranta, relaxanta muzica este cea Natashai Bedingfield. Am facut cunostinta cu ea atunci cand eram in Anglia, acum 4 ani si a fost dragoste la prima vedere. Imi amintesc ca ascultam Wild horses dimineata cand duceam ziarele (dap am lucrat ca newspaper boy -  a fost primul meu job in Anglia, pentru ca nu am gasit nimic la inceput, iar bursele Erasmus de-abia imi ajungeau de chirie – dar asta e cu totul altceva).

Cel mai minunata este la ora 6 dimineata, pe frig si pe ninsoare, cu castile bine infundate in urechi si cu volumul la maxim.

Enjoy.

Sunt unii oameni capabili sa faca niste situri care sa te faca sa lasi gura apa. Cum e Premiyum care reuseste sa surprinda exact fiecare bombonica si care te lasa salivand ore in sir gandintu-te la minunatiile pe care le gasesti acolo. Desi l-am vazut acum ceva vreme, inca ma mai gandesc de unde as putea sa imi cumpar minunatiile respective.

Iata preferatele mele pentru pofticiosi:

Pe aceasta tema a aparut un site foarte misto care face scenete si alte bucati dramatice cum ar fi o poezie a lui Paunescu dedicata lui Nicolae Ceausescu.

Vizionare placuta.

Pacat ca baietii astia de la Happy Fish Tv nu au embed.