Săptămâna asta am avut parte de o ninsoare așa cum scrie la carte. Fulgi mari și pufoși s-au abătut asupra geamului meu, s-au învolburat, au viscolit, și-au făcut de cap, ce mai! Însă după numai 2 ore soarele a ieșit de după nori și i-a topit pe toți.
Acum e iar frumos, iar noi așteptăm cuminți să răsară lalelele.

Cu toții am pățit-o, știm cum e și cât de tare ne doare. Noi, cei dependenți de internet, suferim nespus când nu putem să punem mâna pe mouse și să surfam în căutarea de noi și noi experiențe.
Așa am pățit și eu zilele astea. Ceea ce era sigur și garantat dintr-o dată nu a mai fost. M-am trezit că stau și mă uit tâmp la ecran și aștept să se încarce pagina. Și nimic. A fost îngrozitor. Un mic sevraj, pe care l-am mai îmbunat cu o raită pe mail la serviciul unei prietene. Dar tot nu m-a satisfăcut. Pe deasupra mai aveam și niște deadline-uri importante la care aveam nevoie de research.

După 2 zile, cei de la SFR s-au milostivit de chinurile mele și au refăcut rețeaua, care btw era picată în tot orașul și în împrejurimi. Așa pot și eu în sfârșit să respir ușurată și să postez aicea despre fotografii.
Am deci o restantă importantă de 3 zile pe care am decis să o acopăr cu flori. De ce? Pentru că vine primăvaraaaa! Și în plus am în casă o mândrețe de amaryllis de care vreau să vă bucurați și voi.



Îmi plac foarte mult acești cercei făcuți de Lizu din sticlă de Murano. Simpli și fermecători.

Azi am avut o mica lecție în Photoshop și mi-am jucat puțin cu niște cuvinte și cateva fonturi noi pe care le-am luat de pe
my fonts.
Iată ce a ieșit:

Ultimele comentarii